Capacitati paranormale

Cine ma poate ajuta??? M-am tot gandit catva timp singur la nimic si intr-un anumit timp am simtit suferinta :( Cine Ma poate ajuta sa-mi dezvolt abilitatile??

The Oracle a scris:

Cine Ma poate ajuta :D sa-mi dezvolt abilitatile??

Ai putea sa faci niste cursuri de inforenergetica pentru a-ti dezvolta abilitatile.

www.inforenergetica.ro

Succes!

Eu am facut si am inceput de mult sa-mi dezvolt anumite abilitati, potente.

Gurytza_ta a scris:

tsunami, am si eu o problema... de fapt, sunt atatea de spus, nici nu stiu de unde sa incep...

in primul rand...in curand voi avea de luat o decizie....va trebui sa decid daca o fiinta foarte draga mie va continua sa traiasca sau va muri...de unde voi sti care e decizia corecta? cum as putea sa aflu? m-am rugat la d-zeu pentru un semn, dar cum as putea sa-l inteleg?

in al doilea rand....am citit cate ceva despre bioenergie, energia vietii sau creatoare, evolutie spirituala etc. cum as putea sa fac asa ceva, adica sa evoluez spiritual? nu ma intelege gresit, sunt constienta ca pentru asta e nevoie de mult timp, ani de zile si foarte multa munca, ca trebuie sa ajung sa ma cunosc pe mine insami si sa-mi descopar scopul in viata, dar pur si simplu nu stiu de unde sa incep. e bine sa citesc mai multe despre asta si sa incerc sa inteleg? sau mai am nevoie si de altceva?

in al treilea rand....am niste rude la tara si din cand in cand ma mai duc in vizita. cand ma duc acolo, dorm intr-o camera care nu prea e locuita, adica nu prea se intra in ea decat ocazional. de fiecare data, mai ales seara, cand raman singura acolo, am un sentiment ciudat, o senzatie de teama. pur si simplu simt ca acolo mai e cineva...sau ceva. stiu sigura ca acolo a stat strabunicul meu in ultima parte a vietii si e posibil sa fi si murit in camera aia. m-am gandit ca e posibil sa fi "ramas" acolo intr-un fel. cum pot afla daca asa e? si daca am dreptate, inseamna ca a ramas dintr-un motiv anume....cum pot afla?

stiu ca te rog multe, dar vreau sa inteleg. am nevoie sa inteleg. te rog, ajuta-ma. si, daca poti si vrei, as dori sa imi raspunzi pe mail: [email protected]

si, fara suparare tsunami, oricine care crede ca ma poate ajuta macar putin, raspunsurile sunt binevenite.

bagherra a scris:

Cum,adica? De ce sa decizi tu? Cine esti tu sa decizi moartea cuiva?

Poate acea persoana e pe undeva prin spital si el sau ea trebuie sa ia o decizie daca sa-l mai tina la aparate sau nu?Nu cred ca vrea sa omoare pe cineva sau sa-i stabileasca cand sa moara sau nu. Cred

Poate ne raspunde si ne lamurim.

Chiar si asa...

Oricit ar costa o spitalizare,viata e mai presus de tot...

S-au vazut atitea cazuri,atitea minuni ...la propriu...cind cineva,si-a revenit,chiar din moarte...in ciuda pronosticurilor "geniilor" medicinii!

Niciodata nu se stie...totul e sa ai credinta!

Nimic in viata nu este intamplator! Traiesc cu senzatia ca cineva imi ghideaza ''miscarile'' ! Inmagazinez o considerabila sete de cunoastere, dorinta de a descoperi ceea ce parca stiu dar nu pricep.Pe parcursul celor 30 de ani de existenta am avut ''parte'' de tot felul de vise premonitorii( si inca mai am),senzatii de deja vu,premonitii( as releva acum pe cea mai importanta,in opinia mea, se intampla pe 3 martie 2000 cand am cumparat o masina si ma pregateam sa plec la Predeal cu sotul meu.Cand am iesit din casa o ''forta'' interioara nu ma lasa sa inaintez,parca incerca sa traga de timp sa nu plec atunci, dar dorinta de a conduce, de a testa noua masina a diminuat orice ''semn'' care de altfel ma cam speriase.Am plecat si la iesirea din oras ''cineva'' mi-a ordonat sa-mi pun centura de siguranta,am facut acest gest telighidata ,constientizand doar, ca e ptr prima data cand folosesc centura.Dupa nici 3km am avut un groaznic accident din care sifonata rau a iesit doar masina,impactul a fost f mare (110km/h)iar eu m-am izbit puternic cu pieptul in volan.Cand am coborat din masina am realizat ca cineva acolo sus ma iubeste).Se intampla sa visez ceea ce se v-a intampla, aceste lucruri ma inspaimanta,nu toate sunt placute.Am incercat sa spun catorva prieteni ceea ce mi se ''intampla'' , incercau sa ma asculte..dar parca-i auzeam spunand....''saraca, e dusa''!Ma bucur ca v-am gasit pe VOI,de aia ma repet....nimic in viata nu e intamplator.

Se intampla ca atunci cand cineva ma supara ( nu invoc supararea acum doar ca sentiment, am incercat sa-mi ''traduc'' aceasta stare din acele momente si singura explicatie a fost ca ...ma doare sufletul...) sa aiba parte f curand de experiente neplacute.

Ma limitez la a descrie doar aceste mici particele din viata, va multumesc anticipat ptr rabdarea de a ma ''asculata'' !

thunami a scris:

Nu exista metode care sa aiba ca scop dezvoltarea sau dobandirea capacitatilor paranormale. Exista metode pentru dezvoltarea spirituala. Dezvoltarea capacitatilor paranormale este doar un efect! Aceste 'metode' sunt practici spirituale pe care le descoperim singuri sau le dobandim de la initiati.

Tu vorbesti aici de un iluzionist. Nu este vorba de capacitati paranormale ci de trucuri. Yoga e un drum care duce nicaieri...

Raspun tardiv ins a nu ma pot abtine.Ai parcurs drumul yoga sau o faci din obedienta pentru credinta ta?Stiu ca Yoga nu are nevoie de latratori ca si mine.Prin adevarurile pe care le-a promovat de la inceput nu da loc la rastalmaciri ca alte scrieri.Insa prin ceea ce spui si autoritatea data tie de numarul de posturi pe forum poti influenta negativ gandirea unor tineri.Lasa le si lor sansa sa cerceteze nu le da de-a gata ceea ce crezi tu fie asta si un adevar!

Nu e prima oara cand te pronunti atat de transant intr-o problema care nu o poti pricepe.In primul rand yoga ti-ar fi spus in primul rand sa fii tolerant si sa te lapezi de tot balastul care il porti de pomana in mintea dar mai ales in subconstientul tau.Vezi cum stai cu vietile anterioare.In orice regresie ai putea vedea ca ai CONDAMNAT sau ai fost CONDAMNAT.Oricum ai fost in sfera inchizitiei.Altfel nu pot sa cred ca un om echilibrat poate eticheta o cale care a condus omenirea mai mult de 4000 de ani iar numarul yoghinilor adevarati a fost si a ramas foarte restrans si nu din cauza ca ar fi inchisi la minte ci pentru ca aceasta cale este deosebit de grea si foarte putini oameni au taria sa ramana drepti in fata a ceea ce trebuie sa faci pentru a cunoaste IUBIREA.Insa asta este calea cea stramta.Pe calea cea larga toti se pot inghesui si arunca cu tot ce au mai mult in ei.pot revarsa toata ura acumulata in ei pentru ca nu pot face altceva decat sa manjeasca.Te las pe tine sa ghicesti care este calea cea LARGA.Insa ma indoiesc ca vei recunoaste.

ACEASTA POSTARE NU ESTE UN ATAC PERSONAL.

ioanide a scris:

Raspun tardiv ins a nu ma pot abtine.Ai parcurs drumul yoga sau o faci din obedienta pentru credinta ta?Stiu ca Yoga nu are nevoie de latratori ca si mine.Prin adevarurile pe care le-a promovat de la inceput nu da loc la rastalmaciri ca alte scrieri.Insa prin ceea ce spui si autoritatea data tie de numarul de posturi pe forum poti influenta negativ gandirea unor tineri.Lasa le si lor sansa sa cerceteze nu le da de-a gata ceea ce crezi tu fie asta si un adevar!

Nu e prima oara cand te pronunti atat de transant intr-o problema care nu o poti pricepe.In primul rand yoga ti-ar fi spus in primul rand sa fii tolerant si sa te lapezi de tot balastul care il porti de pomana in mintea dar mai ales in subconstientul tau.Vezi cum stai cu vietile anterioare.In orice regresie ai putea vedea ca ai CONDAMNAT sau ai fost CONDAMNAT.Oricum ai fost in sfera inchizitiei.Altfel nu pot sa cred ca un om echilibrat poate eticheta o cale care a condus omenirea mai mult de 4000 de ani iar numarul yoghinilor adevarati a fost si a ramas foarte restrans si nu din cauza ca ar fi inchisi la minte ci pentru ca aceasta cale este deosebit de grea si foarte putini oameni au taria sa ramana drepti in fata a ceea ce trebuie sa faci pentru a cunoaste IUBIREA.Insa asta este calea cea stramta.Pe calea cea larga toti se pot inghesui si arunca cu tot ce au mai mult in ei.pot revarsa toata ura acumulata in ei pentru ca nu pot face altceva decat sa manjeasca.Te las pe tine sa ghicesti care este calea cea LARGA.Insa ma indoiesc ca vei recunoaste.

ACEASTA POSTARE NU ESTE UN ATAC PERSONAL.

Yoga este o cale spre nicaieri. Ca poti atinge anumite stari si senzatii, ca poti realiza unele lucruri marunte minunate, nu contest. Dar atat e yoga. Nu vreau sa para un atac fata de yogini, ci mai degraba compasiune. Cat despre povestea cu vietile anterioare, da-mi voie sa ma amuz in continuare. Cat despre Cala, este doar una si din cate stiu nu prea sunt urme de pasi pe ea. Paradisul pamantean a fost creat cu scopul de a ne pacali!

adya a scris:

Nimic in viata nu este intamplator! Traiesc cu senzatia ca cineva imi ghideaza ''miscarile'' ! Inmagazinez o considerabila sete de cunoastere, dorinta de a descoperi ceea ce parca stiu dar nu pricep.Pe parcursul celor 30 de ani de existenta am avut ''parte'' de tot felul de vise premonitorii( si inca mai am),senzatii de deja vu,premonitii( as releva acum pe cea mai importanta,in opinia mea, se intampla pe 3 martie 2000 cand am cumparat o masina si ma pregateam sa plec la Predeal cu sotul meu.Cand am iesit din casa o ''forta'' interioara nu ma lasa sa inaintez,parca incerca sa traga de timp sa nu plec atunci, dar dorinta de a conduce, de a testa noua masina a diminuat orice ''semn'' care de altfel ma cam speriase.Am plecat si la iesirea din oras ''cineva'' mi-a ordonat sa-mi pun centura de siguranta,am facut acest gest telighidata ,constientizand doar, ca e ptr prima data cand folosesc centura.Dupa nici 3km am avut un groaznic accident din care sifonata rau a iesit doar masina,impactul a fost f mare (110km/h)iar eu m-am izbit puternic cu pieptul in volan.Cand am coborat din masina am realizat ca cineva acolo sus ma iubeste).Se intampla sa visez ceea ce se v-a intampla, aceste lucruri ma inspaimanta,nu toate sunt placute.Am incercat sa spun catorva prieteni ceea ce mi se ''intampla'' , incercau sa ma asculte..dar parca-i auzeam spunand....''saraca, e dusa''!Ma bucur ca v-am gasit pe VOI,de aia ma repet....nimic in viata nu e intamplator.

Se intampla ca atunci cand cineva ma supara ( nu invoc supararea acum doar ca sentiment, am incercat sa-mi ''traduc'' aceasta stare din acele momente si singura explicatie a fost ca ...ma doare sufletul...) sa aiba parte f curand de experiente neplacute.

Ma limitez la a descrie doar aceste mici particele din viata, va multumesc anticipat ptr rabdarea de a ma ''asculata'' !

Am primit mesajul tau. Daca ai citit acest forum, si nu numai, ai observat ca sunt destui oameni care se confrunta cu astfel de capacitati. Este in puterea noastra sa facem orice! Tu ai un avantaj, ai un protector! Pentru inceput trebuie sa iesi din haos. Da-ti ragaz sa iti luminezi sufletul. Energia pe care o primesti poate fi canalizata constient. Trebuie sa renunti la a gandi negativ si a dori rau cuiva. Asta iti murdareste puterea. Incearca sa comunici cu ecest protector.

Cred ca singurul lucru "palpabil" pentru om este ca in univers nimic nu este intimplator. Ori ce se intimpla are un anumit curs/scop/plan chiar daca nu-i vedem intelesul. Altfel totul ar fi supus hazardului. Sunt multe intrebari la care omul nu poate (inca) sa dea un raspuns si cred ca aici spatiul ar fi prea mic pentru a enumera. Dar sa dau citeva exemple/intrebari:

De mii de ani, omul se naste dupa o perioada de 9 luni de dezvoltare in trupul mamei. (la fel si la alte vietuitoare) In tot acest timp, "fiintele" au evoluat (conform teoriei evolutioniste). De ce in tot acest timp, evolutia nu a produs o incetinire/grabire a procesului respectiv, dat fiind ca toate par ca se grabesc pe pamint? Omul se naste si moare dupa aceleasi reguli ca acel Mathusalem, sau alt personaj primordial care avea alt ciclu de viata decit cei de azi.

Pleci de acasa spre o alta tara. Avionul/trenul/masina are un accident din care scapi singur sau esti singurul neaccidentat in mod paradoxal. Banal, vei spune ca ai avut noroc/ghinion. La fel va spune si acela care si-a pus toate ceasurile sa sune, nu a reusit sa se trezeasca si a pierdut mijlocul de transport.

Acestea si multe altele, puse cap la cap, genereaza atitea semne de intrebare incit e greu de raspuns la toate.

Noi si alte entitati din universul acesta EXISTAM. Sa nu-mi spuna cineva ca datorita hazardului ca nu-l cred.

Pai daca existam si nu datorita hazardului atunci am fost creati de cineva/ceva. Nimeni nu creaza ceva fara un anumit scop. Si daca s-a facut aceasta creatie cu un scop, atunci trebuie sa aiba si o continuitate/finalitate. Creezi un Pet in care pui suc. Il consumi si il arunci dar el nu dispare. Fie ramine un balast pentru pamint care se va degrada intr-un timp dat, fie il reciclezi si il faci alt Pet sau fibre pentru imbracaminte sau orice altceva. Cu alte cuvinte "Nimic nu se pierde, nimic nu se cistiga, totul se transforma!" Dar toate acestea in nici un caz datorita hazardului.

Din aceasta cauza suntem martorii unor evenimente ce par paradoxale/paranormale si la care deocamdata nu intuim nici un fel de explicatie.