lynxul_negru a scris:
Dimpotriva, gresesti. Incerc in aceeasi masura sa le atrag atentia si celor care nu cred in vreo divinitate, atunci cand au luat-o prin ceapa, cand aduc informatii false sau cand mi se pare ca logica lor e defectuoasa.
Pai da nevazand adevarul (sau nevoind sa-l recunosti) atentia e pe dos.
Cand ateii, la congresele unde se aduna ei, zic: Vad maimute transformandu-se in oameni, pietre care umbla de unele singure etc Ce le zici la clarvazatorii astia?
Stifler a scris:Diferenta dintre mine si tine este ca pe mine nu ma deranjeaza aberatiile alora. Ma amuza.
Este adevarat, raspunsul ateist fata de existenta si scopului ei, nu este altceva decat exprimarea dorintelor. Asa ar vrea ateul sa fie, drept urmare se intampla 2 fenomene: odata isi distorsioneaza perceptia realitatii (adica declara reale lucrurile imaginare cum ar fi evolutia, formarea universului etc) si in al doilea rand evident trece pe starea de euforie.
De fapt absolut toata ideologia ateista se datoreaza acestui fapt: refuzul recunoasterii unei eventuale judecati, si atunci se produce reactia tipica: crearea unui univers propriu in care ateul nu mai are nicio raspundere.