Hipoacuzie

dark_ light si ingerash-vesel, va multumesc mult, nici nu stiti cat de mult ma bucur de incurajarile voastre

exact - am ales solutia cea mai buna pentru mine - desi e cam piperata - avand in vedere riscurile operatiei si teama care au pus stapanire pe mine...

nu am ascuns niciodata colegilor faptul ca nu aud bine, am spus-o si o mai spun, intelegandu-ma, nici o problema, insa ma doare, nu ce ar putea crede altii despre mine, ci cum se vor comporta ei la aflarea acestei vesti...

pot spune si chiar ma laud cu un fizic placut - apreciat de multi si invidiat de unii/unele (dar sunt modesta) ...

ce, cum ma vor intreba, de cand... cum e... de ce... intrebari care sunt stanjenitoare, dar asa cum spunea sotul meu - este un dar imens de la Dumnezeu, un privilegiu ca - si fara aparat - pot auzi ciripitul pasarelelor, scartiitul zapazii sub cizma, rasetele copiilor si ce-i mai frumos decat atunci cand ii auzi spunandu-ti MAMA, privilegiu de care altii nu au avut parte... sau mai rau...

eram suprata, suprata chiar si pe Dumnezeu, de ce am fost eu, de ce mi se intampla mie, apoi am avut sansa sa aleg si am descoperit ca pot fi un om normal (cu putin ajutor - eu ii zic fon - parca e un cuvant mai dulce decat proteza)

dar asa cum o spun si prietenii mei, asa cum o spuneti si voi, trebuie sa fiu puternica, nu de ignorat nu cred ca voi putea ignora ofensele, dar trebuie sa fiu cu fruntea sus, oricum ... am constiinta impacata, nu am facut rau la nimeni!

ma bucur ca am indraznit sa vorbesc deschis aici, chiar daca virtual, poate voi avea curajul sa o fac si catre cei ce nu stiu inca, ma bucur ca am vorbit cu voi, ca ati vorbit cu mine... si rad... si plang...

andrada678 a scris:

SAlut ANNA MARRIA!

Ma ocup de aspectele legale in domeniul muncii si pot sa iti spun sa stai linistita. Nu au ce sa iti faca, daca te-ar da afara tu poti sa ii dai pe ei in judecata si sigur ai castiga. In primul rand concedierea nu ar fi legala. Cf Codului muncii, daca se constata ca un angajat s-a imbolnavit si nu mai poate sa isi desfasoare optim activitatea, e distribuit in alta activitate la acelasi angajator. Nu e cazul tau, caci tu te descurci, auzi soaptele. Stai fara nicio grija si din cate stiu analizele care se fac sunt de sange si/sau examen la ochi, depinde de centrul medical care are contract cu unitatea angajatoare. Sper ca ti-am fost de folos si cum scria cineva fii cu tupeu!

o... aud soaptele dar... cu ajutorul protezei....

multumesc mult pentru raspuns... incerc sa depasesc momentul....

intr-adevar cf Codului Muncii .... redistribuirea pe alt post... daca nu e vacant nici unul sau daca nici unul care e vacant nu corespunde calificarii mele atunci???????

Bravo,Anna Marria,ma bucur sa vad ca vezi asa acum lucrurile.Nu-ti fie teama de cei ce vor afla sau de reactiile lor,tu mergi mai departe! Nu trebuie sa pui la suflet ceea ce spun altii sau felul cum se comporta ... cum am mai spus,oamenii intelegatori,inteligenti si cu bun simt te vor aprecia,vor intelege situatia ta,cine nu intelege,sa fie sanatos,din partea mea poate sa iasa pe usa cat mai repede.Te inteleg,stiu ca e jenant sa tot explici de ce,cum ai ajuns asa,dar trebuie sa treci cat mai repede posibil peste aceasta jena,altfel daca o tii tot asa,te va urmari toata viata.Si eu sunt fericita,am avut o viata frumoasa pana acum,chiar daca am avut parte si de rele,eu tot privesc partea plina a paharului.Ii multumesc lui Dumnezeu ca aud fara aparat muzica (ascult mult muzica,adorm cu castile noaptea in urechi sau ascult la tv,la combina),ca aud sunetele,e o nimica toata ca nu inteleg tot ce mi se spune si ca aud mai incet ca altii comparativ cu surditatea!Am o familie buna,imi construiesc o cariera,iubitul meu e minunat si imi este alaturi,m-a invatat sa am mai multa incredere in oameni,sa fiu mai deschisa,n-am ce sa cer mai mult de la viata! Oamenii cu deficiente de auz au mereu tendinta de interiorizare,sunt melancolici,retrasi,timizi,dar am invatat ca nu trebuie sa fiu asa,ci sa infrunt toate piedicile vietii,inclusiv prejudecatile oamenilor.Acum,din fericire,de cand am alta atitudine,de cand vorbesc sincer si deschis despre problema asta celor care ma cunosc oamenii se poarta altfel cu mine,sunt mai deschisi si ei,nu fac glume pe seama mea,sunt mai prietenosi.Apropo de jena ... nici mie nu mi-a fost usor sa spun in fatza a 30 de colegi ca am deficienta de auz,dar totul s-a rezolvat de atunci,am scapat de asta,iar toti sunt tare de treaba,ma stiu majoritatea de la facultate,atmosfera e placuta,uneori ma si mir cum de ma cunoaste o anumita persoana,dar care ma saluta prieteneste.Ma bucur ca ai discutat aici deschis cu noi,eu consider asta un pas important pentru iesirea ta din "carapace" si sper sa mai tinem legatura.

citesc si ma gandesc ca sunt inconjurata de multi oameni inteligenti... dar multi dintre ei sunt haini, durerea ta nu conteaza, nu impresioneaza, dar nu as vrea sa starnesc mila, compasiune ci doar intelegere ... oricat ar fi suferinta ta de mare - daca ar putea ar mai pune un pic de sare pe rana - unii din ei sunt prea sus pentru a putea constientiza ca si lor li s-ar putea intampla

putini din cei ce ma inconjoara ar intelege ....

dar... o sa mai dureze.... stiu ca e greu...

Draga Anna,acesti oameni vor fi mereu ca un zid de care te lovesti,tu trebuie sa stii sa sari zidul oricat de inalt ar fi sau sa gasesti o poarta ca sa treci dincolo de el.Te rog eu,pentru binele tau,nu mai pune atat de mult la suflet ceea ce cred ceilalti,iti faci mai mult rau asa! Precum ai spus,unora nu le pasa pur si simplu de durerea ta.De ce sa te mai consumi pentru ei,de ce mai conteaza ceea ce cred,cand tu poti sa mergi mai departe si sa-ti gasesti alti prieteni,alti oameni in care simti ca poti avea incredere? Daca ai o viata frumoasa,un aspect placut (asa am inteles din ceea ce ai spus),un job de care esti multumita de ce sa te mai framanti pentru parerile altora? Crezi ca mie imi pasa ce cred colegii despre mine? Sunt prietenoasa cu toti,amabila,iar daca apare vreunul care are chef sa puna sare pe rana eu i-as arata ca orice rana se inchide,chiar daca ramane o cicatrice,dar oricat ar mai incerca cineva sa puna sare,nu mai ustura asa tare,iar mai tarziu ajunge sa nu mai usture deloc,intelegi ce vreau sa spun.E greu,dar poti trece peste asta cu ganduri mai bune,cu vointa si perseverenta.

ingerash_vesel a scris:

Draga Anna,acesti oameni vor fi mereu ca un zid de care te lovesti,tu trebuie sa stii sa sari zidul oricat de inalt ar fi sau sa gasesti o poarta ca sa treci dincolo de el.Te rog eu,pentru binele tau,nu mai pune atat de mult la suflet ceea ce cred ceilalti,iti faci mai mult rau asa! Precum ai spus,unora nu le pasa pur si simplu de durerea ta.De ce sa te mai consumi pentru ei,de ce mai conteaza ceea ce cred,cand tu poti sa mergi mai departe si sa-ti gasesti alti prieteni,alti oameni in care simti ca poti avea incredere? Daca ai o viata frumoasa,un aspect placut (asa am inteles din ceea ce ai spus),un job de care esti multumita de ce sa te mai framanti pentru parerile altora? Crezi ca mie imi pasa ce cred colegii despre mine? Sunt prietenoasa cu toti,amabila,iar daca apare vreunul care are chef sa puna sare pe rana eu i-as arata ca orice rana se inchide,chiar daca ramane o cicatrice,dar oricat ar mai incerca cineva sa puna sare,nu mai ustura asa tare,iar mai tarziu ajunge sa nu mai usture deloc,intelegi ce vreau sa spun.E greu,dar poti trece peste asta cu ganduri mai bune,cu vointa si perseverenta.

draga mea, ei............. sunt sefii mei.................................................................

de asta sunt disperata.........................

de asta am luat legatura cu voi..............

de asta am avut curaj sa vorbesc..........

pentru ca stiu ca aici e cineva care sufera, care a suferit, care a depasit situatia...........

Sa inteleg ca iti pui mai presus serviciul decat starea ta sufleteasca?Chiar nu le poti spune problema?Cum ai reusit tu atatia ani sa tii totusi ascuns acest aspect?Eu zic sa-ti schimbi atitudinea,sa fii mai increzatoare in propriile forte si sa nu te mai temi asa de mult,caci propria teama poate deveni pentru altii o arma impotriva ta!Precum a spus aici o persoana ce cunoaste legislatia,nu au de ce sa te dea afara pe motivul asta,asa ca din punctul asta de vedere ar trebui sa fii linistita.Cred ca tu iti faci mai multe griji pentru ceea ce vor crede shefii tai despre tine decat o posibila concediere,dar chiar te gandesti prea mult la asta.Pe ei ce ii va deranja din punctul meu de vedere este faptul ca le-ai ascuns pana acum problema asta,ar fi trebuit sa stie mai din timp,dar cred ca sunt totusi destul de maturi acesti oameni ca sa treaca peste asta si sa inteleaga mai devreme sau mai tarziu,daca nu inteleg,atunci problema este a lor,nu a ta.Frica e cel mai mare dusman al tau,invinge-o!

ingerash_vesel a scris:

Sa inteleg ca iti pui mai presus serviciul decat starea ta sufleteasca?Chiar nu le poti spune problema?Cum ai reusit tu atatia ani sa tii totusi ascuns acest aspect?Eu zic sa-ti schimbi atitudinea,sa fii mai increzatoare in propriile forte si sa nu te mai temi asa de mult,caci propria teama poate deveni pentru altii o arma impotriva ta!Precum a spus aici o persoana ce cunoaste legislatia,nu au de ce sa te dea afara pe motivul asta,asa ca din punctul asta de vedere ar trebui sa fii linistita.Cred ca tu iti faci mai multe griji pentru ceea ce vor crede shefii tai despre tine decat o posibila concediere,dar chiar te gandesti prea mult la asta.Pe ei ce ii va deranja din punctul meu de vedere este faptul ca le-ai ascuns pana acum problema asta,ar fi trebuit sa stie mai din timp,dar cred ca sunt totusi destul de maturi acesti oameni ca sa treaca peste asta si sa inteleaga mai devreme sau mai tarziu,daca nu inteleg,atunci problema este a lor,nu a ta.Frica e cel mai mare dusman al tau,invinge-o!

intr-adevar sufar de mai multi ani...... nu am tinut nimic asuns, asa cum am spus si in mesajele anterioare le-am spus celor din jur, nu in mod direct sefului ca-s un pic surda, dar nu m-am lasat... adica nu a fos chiar atat de vizibila deficienta de auz.... dar scaderea mai accentuata a auzului m-a determinat sa apelez la proteza anul trecut.... in toamna si nu mi s-a parut ceva ce trebuia adus la cunostinta....

nu imi pun mai presus serviciul, in nici un caz....

Am citit de la inceput topicul acesta si spre surprinderea mea el exista din 2005 si n-am putut sa nu remarc ca dark_light si harald au foarte multe cunostinte in domeniu.N-aveti idee ca imi doream demult sa gasesc un forum unde sa se intalneasca oamenii cu deficiente de auz si sa-si impartaseasca problemele.Harald,din ce am citit la tine,am vazut ca recomanzi ca un consult audiologic sa se faca in Viena,ca ar fi mai ieftine acolo toate.In Viena sunt mai ieftine aparatele auditive decat aici? Sa va explic situatia mea: in vara anului trecut,prietenul meu a vrut sa ma ajute si am fost la Clarfon,unde mi s-a recomandat Leonardo I-com parca (nu mai stiu exact daca asta era numele),iar aparatul chiar ma ajuta sa aud mai bine si oarecum si cu perceptia.Pe audiograma de cele mai multe ori am vazut,de cand eram mica,ca la urechea dreapta am 80 dB si pe stanga am spre 70 dB (nu stiu daca citesc corect,ma refer la ultima linie care o vad ca atinge cu culorile albastru si rosu,nu pot sa explic mai bine,voi stiti).De cand am tot facut audiograme,au mai fost oscilatii de 10 dB si din cauza asta ma cam indoiesc de precizia audiogramelor.M-am nascut cu hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala de perceptie,deficienta cauzata de administrarea unui numar cam mare de doze de canamicina (sunt multumita ca am scapat ieftin!),am invatat sa vorbesc clar,corect de la 3 ani cand a vazut mama ca nu vorbeam cum trebuie si a facut exercitii singura cu mine.Am fost si la logoped pentru un an,dar n-o intelegeam pe doamna doctor ce tot vorbea,ma plictisea teribil cand imi tot arata desene,eu stiam ca am o ora de stat mereu cu ea si ca din ceasul din perete iesea de fiecare data un cuc care canta cand se termina ora ... n-aveti idee ce fericita eram cand auzeam cantecul cucului! Va mai spun pe scurt ca am facut scoala normala,liceu normal,acum sunt studenta la facultate.Port un aparat ce l-am luat de la Clarfon in 2006 numai pe urechea dreapta (ma descurc cu un singur aparat,desi mi se tot recomanda doua,dar nu vreau asa),de la firma Starkey,Arista si acum am vazut la Clarfon ca nu mai vand acest produs,desi era bun atunci.Am alergat la spitalul Coltea din Bucuresti la un medic,dar el mi-a propus ceva stupid,sa fac implant cohlear si i-am zis ca aud,pentru numele lui Dumnezeu,ca aceasta operatie se face la surzi,din cate stiu.Am inteles ca doctorul Ataman,care are multa experienta in domeniu si e printre cei mai buni medici ii trateaza pe cei cu deficiente si voiam sa stiu si eu ce alte metode in afara de implantul cohlear mai exista pentru imbunatatirea auzului,mai exact a perceptiei,daca se poate (stiu ca nu exista vindecare completa).De vorbit vorbesc usor,n-am probleme mari la comunicare decat de intelegere,dar daca explic persoanei cu care vorbesc ce am e mai usoara conversatia daca vorbeste mai clar si mai rar (ma scot din sarite persoanele care turuie ca mitraliera!).Ma gandesc ca totusi am 20 de ani ... si nu-mi doresc ca in timp sa imi scada auzul dupa atata antrenament in copilarie pentru a putea comunica usor cu cei din jur.Daca am sanse mai mari in alte tari pentru un tratament mai bun,spuneti-mi si mie unde ati mai auzit voi ca sunt medici buni,ce tratamente in afara de operatie exista,ca nu mi se recomanda implantul cohlear.Multumesc,astept pareri de la voi,mai ales de la dark_light si harald,am vazut ca stiti destule.

ANNA MARRIA a scris:

intr-adevar sufar de mai multi ani...... nu am tinut nimic asuns, asa cum am spus si in mesajele anterioare le-am spus celor din jur, nu in mod direct sefului ca-s un pic surda, dar nu m-am lasat... adica nu a fos chiar atat de vizibila deficienta de auz.... dar scaderea mai accentuata a auzului m-a determinat sa apelez la proteza anul trecut.... in toamna si nu mi s-a parut ceva ce trebuia adus la cunostinta....

nu imi pun mai presus serviciul, in nici un caz....

gandeste-te ca este mult mai valoroasa decizia ta de a alege aparatul auditiv, decat lipsa lui. randamentul tau este imbunatatit prin purtarea aparatului, relatiile cu colegii sunt mai bune pentru ca acum poti comunica mai bine.

asta nu poate decat sa-l incante pe un sef cu capul pe umeri. faptul ca un angajat are initiativa de a-si rezolva o problema de sanatate care putea sa fi creat greutati la locul de munca este absolut laudabil, in nici un caz un motiv de repros.

ingerash, eu personal nu sunt de parere sa faci implant cohlear atata timp cat un aparat te ajuta sa auzi. prin introducerea electrozilor in urechea interna, aceasta devine "insensibila" la sunetele transmise pe cale normala, deci daca vei dori sa renunti la implant si sa te intorci la aparat, nu se va mai putea.

dark_light a scris:

ingerash, eu personal nu sunt de parere sa faci implant cohlear atata timp cat un aparat te ajuta sa auzi. prin introducerea electrozilor in urechea interna, aceasta devine "insensibila" la sunetele transmise pe cale normala, deci daca vei dori sa renunti la implant si sa te intorci la aparat, nu se va mai putea.

Stiu acest lucru,de aceea speram sa gasesc alte metode de imbunatatire ale auzului,fiindca n-o sa fac niciodata implant cohlear.Chiar nu mai exista nicio alta metoda in afara de protezarea auditiva?