Salut!!
V-am citit din cand in cand temele de discutie insa nu am scris niciodata.
Ma numesc Andreea si sunt purtatoare de hepatita B, asta ca sa fim asa ca intr-o terapie de grup :order: . Am 29 de ani, am aflat ca am virusul acum 2 ani, insarcinata fiind, la analizele optionale necesare sarcinii. Concret nu stiu de unde am luat-o nimeni nu ma poate lamuri, in urma calculelor facute de mine o am de minim 18 ani :) . Probabil in urma unei operatii de apendicita, in rest nu stiu sa mai fi avut contact cu mediul spitalicesc.
Sunt in evidenta dr. Calomfirescu, la V. Babes.
Pana acum analizele erau in regula. Hbs pozitiv, agHbe negativ, antiHbe pozitiv. Acum insa la ultimul set de analize a aparut buba, AgHbe POZITIV (1,06), valoarea nu e mare, dar e important ca e pozitiv. Ecografic ficatul e ok. Mi-a spus ca am facut ceva efort. Efort fac zilnic nu am cum altfel, cu copil de 1 an si 7 l e imposibil sa nu faci efort, in conditiile in care nu am ajutor. Insa nu cred ca efortul asta a declansat replicarea. In martie la inceput am sustinut un raport de cercetare (m-am apucat si de o teza de doctorat
asta ca sa fie lucrurile complete...), iar inainte de sustinere m-am odihnit ffff putin poate si 4 h pe noapte.
Mereu ziceam ca eu sunt ok nu poate sa mi se intample mie nimik. :)
Acum ce vreau sa va rog e sa-mi ziceti:
1. daca a fost cineva in replicare si apoi totul a revenit pe fagasul normal.
2. ce regim alimentar tineti. Mie mi- s-a zis ca aproape orice fara prajeala (snitel da), fara grasime, fara strop de alcool. (pielea bine rumenita de la pui de ex. mai scapati la ea arar?????)
3. fumatul este o problema majora??? Incerc sa renunt acum, insa vreau sa stiu ce Dumnezeu a facut sa ajung in faza asta
4. odihna, cat reprezinta pentru voi.
5. nervii, stresul influenteaza demersul pozitiv al bolii
6. daca stie cineva sa imi zica cam care este prognosticul vis a vis de cancer si ciroza in hepatita B.
7. in ce punct se opteaza pentru tratamentul cu interferon sau alt tratament
8. exista persoane care s-au vindecat???
Va multumesc mult anticipat. Imi cer scuze daca intrebarile mele vi se vor parea mai ciudate (6,7 cand o intrebam pe dr, imi zicea sa nu ma mai gandesc asa departe). Starea mea psihica e de KK acum, mi e teama pentru Cris (baietelul meu), mi e teama pentru mine ca nu o sa ajung sa-l vad cum isi conduce masina
, Doamne, nu am gandit nicicand asa negru... Sanatate multa si voi fi pe receptie 
