lupini a scris:Dacă stai bine şi analizezi topicul, observăm că e vorba despre prietenie. Aici scriu despre atracţia sau opoziţia dintre oameni ca idei, concepţii, idealuri.
Dacă doreşti o discuţie despre atracţia dintre genuri, deschide topic special, la Sex.
Dar cine vorbea de sex ? :- 'tzz tzz tzz , numai la asta iti sta gandul.
Vorbeam despre prietenie, cxa sa existe una trebuie sa existe o anumita afinitate intre ei, acea afinitate se numeste atractie, si nu ma refer la cea sexuala, la care iti zboara tie mintea. 
Pe scurt, il placi pe celalalt. Or il definesti ca fiindu-ti simpatic. Si in functie de gradul de "atractie" il incadrezi undeva mai aproape sau nu, de persoana si personalitatea ta.
Daca "e grele" repet, reformulat !
miha_ellas a scris:chiar nu consider ca acest lucru presupune ca ratiunea e ceva strain....atata timp cat esti capabil sa asculti cand cineva iti spune ca grasesti inseamna sa dai dovada de maturitate....si oricum asta e parea mea,io nu as suporta ca cineva sa rada pe la spate,mai ales prietenu/prietena mea...sunt momente cand din anumite motive nu reusesti se iti dai seama ce e bn si ce e rau.
Doar a "asculta" adica a auzi, ce iti spune cineva este una, si a-i urma sfatul este alta.
Cat despre a-ti da seama de ce e bine si ce e rau, tine de discernamant. Toate deciziile omului pe care acesta le ia, o face cu convingerea proprie ca sunt bune si in bine. Ca mai apoi se dovedeste ca rationamentul sau cunoasterea lui erau eronate, si acel lucru era rau, il poate decide numai ceilalti.
Rolul prietenului, este acela de a te ajuta fizic cat si psihic, in anumite moimente de cumpana ce se ivesc in viata ta.
Adrian_Daniel_Tm a scris:E adevarat ce spui tu ca in esenta toate lucrurile sunt simple (poti sa imi spui si care este esenta lucrurilor si daca cumva poti atunci spunemi daca nu singura cale spre cunoasterea unei esente este analiza ....... ), sa nu ma intelegi gresit sunt deacord cu ce ai afirmat tu si chiar vin cu o mica completare si anume ca simplitatea unui lucru il apropie de perfectiune.
Si daca spui ca Platon pune reamintirea pe primul loc (cea ce in cateva dialoguri o face), care este metoda prin care platon a ajuns sa inteleaga si sa scrie operele sale? pls sa nu spui ca prin reamintire ;)
Imi place mult ideea prin care explica Platon intelegerea intuitiva a unor lucruri complet straine noua (prin reamintire) dar eu ma refeream la un alt dialog (din pacate nu imi aduc aminte numele dialogului) cand am spus ca daca "1" este o sipla diviziune a ceva, indivizibila la randului ei sau este o pluralitate nesfarsita, divizibila la infinit am vrut sa spun ca lucrurile in sine nu au o valoare pana in momentul in care cineva le-o atribuie (e dezbatuta destul de bine ideea in dialogul respectiv), deci continui sa spun ca acelasi lucru este simplu sau complex depinde de cum il privesti.
Ca sa delimitam discutia. Cunoasterea esentei unui lucru "a fi" se afla numai prin analiza, si de aici apare perceptia de complicat (care este una falsa), pentru ca mai apoi dupa ce intelegem esenta, sa constatam ca totul este extrem de simplu.
De unde, in urma celor trei trepte de logica, aflam ca toate lucrurile sunt simple in esenta lor !
Noi suntem cei ce le complicam prin analiza ce o aplicam asupra lor. 8)
Unii detinem logica intuitiva, altii sunt nevoiti sa analizeze lucrurile pentru a le intelege complexitatea simplitatii.
Iar, Platon (banuiesc, deci cred, nu este o ceritudine) a ajuns sa inteleaga totul, percepand analiza esentei cunoasterii.
Toate universaliile, in esenta lor sunt perfecte, ca si fond. Asta prin armonia de care dau dovada. pot fi imperfecte ca si forma. Asta din prisma perceptiei realitatii subiective a fiecarui individ.
...ok?