am 18 ani..si tocmai am trecut printr-o perioada ciudata...anul trecut prin intermediul unui curs..am cunoscut un baiat care era din acelasi liceu cu mine,de aceeasi varsta.L-a inceput nu l-am remarcat prea tare,mi se parea dor un baiat de treaba,insa cu timpul am ajuns sa il cunosc mai bine..cu ajutorul altui prieten..care din intamplare il cunoaste f bine si sunt prieteni buni.vara trecut am tot iesit in oras..in grup cu alti prieteni..si din vorba in vorba...tot iesind..am onceput sa il plac.La inceput am crezut ca e ceva trecator...doar o simpatie,insa vazandul relativ des...nu mi-a trecut "indragosteala"..spre iarna,am ajuns asa buni prieteni incat am ajuns sa avem f mare incredere unul in celalalt.era f galat,sincer,glumet,simpatic,cu mult bun simt...adica mi se parea foarte ok si am inceput sa imi doresc sa fim impreuna,dar nu stiam cum sa ii spun,pt ca mi-era teama de un refuz si sa stric si relatia frumoasa de prietenie pe care o aveam deja.
Insa dupa revelion m-am hotarat sa ii spun despre sentimentele pe care le am pentru el,cu toate riscurile si consecintele care aveau sa urmeze.Spre surprinderea mea,el a spus ca si el ma simpatiza si ca ii place caracteru meu si de atunci am inceput o relatie impreuna,insa am avut parte de o mare surpriza.Eu am crezut ca implicandu-ne intr-o relatie,o sa fie ceva mai mult decat o prietenie,sa petrecem mai mult timp impreuna.La inceput nu prea mi-am dat seama,relatia mi se parea in regula,ieseam impreuna,ne vedeam si la scoala in pauze.Insa la un moment dat...nu imi dau seama cum ,relatia a ajuns...exact cum era inainte sa fim impreuna.pe mes nu prea vorbeam,la telefon destul de rar,mai mult prin msg.eu am inceput sa imi doresc mai mult ,pt ca relatia nu era deloc ceea ce-mi doream.e adevarat ca suntem in perioada dinainte de bac si el fiind foarte silitor,vrea neaparat sa intre la facultate fara taxa.se preocupa mult de scoala si s-a bagat si in alte activitati precum organizarea balurilor..am inceput sa ma simt f neglijata:(.adica avea timp pt chestii de genu asta,si cand il intrebam cand mai iesim si noi(pt ca nu mai iesisem de vreo 2-3 sapt) imi spunea ca nu are timp.am ajuns sa ne vedem doar cateva minute pe zi,doar in pauza dintre ore.Atunci mi-am luat inima in dinti si i-am spus de nemultumirea mea si ca daca nu gasim o solutie sa ne despartim.singura solutie pe care a gasit-o a fost "sa programeze" intalnirile noastre in weekend o data la sapt sau 2,iar eu nu am fost de acord.atunci am zis ca ne despartim si ne vedem fiecare de bac...si mai vedem noi dupa bac..insa intre timp sa ramanem prieteni buni.
Problema e ca totusi tin mult la el...si ma gandeam la posibiltatea de a relua relatia dupa bac.Astept sfaturi si va multumesc anticipat
