Apelez la bunatatea moderatorilor sa imi permita sa deschid acest topic, si la bunatatea voastra, a forumistilor,sa imi dati cateva sfaturi.
Am cunoscut pe cineva acum 3 ani si jumatate, cu care am devenit foarte, dar foarte buni prieteni, am impartit in ultimii 2 ani, zi de zi, bucurii, necazuri... daca stau sa ma gandesc mai bine, mai mult eu mi-am dezvaluit sentimentele, grijile, visurile... In tot acest timp in care singura noastra problema a fost "zidul" ridicat de aceasta persoana draga mie (motivul: citez "asa sunt eu")
Desi am incercat de nenumarate ori sa daram zidul, reuseam sa inlatur cateva caramizi dar erau puse la loc. Desi stia ca imi provoaca suferinta. Acum 6 luni mi-a promis intr-o frumoasa scrisoare ca va imi va arata dragostea pe care o simte pentru mine, ca nu doreste sa ma piarda, ca nu va mai lasa mintea sa-i comande inima... Acum doua saptamani problema a revenit. Mi-am dorit, dupa aceste 6 luni, sa imi arate cat de mare e dragostea asta ce mi-o poarta. Nu am cerut luna de pe cer, ci atentie, tandrete, alintare. Raspunsul: "M-am obisnuit sa merg cu zidul in fata, asa sunt eu, ar insemna sa ma schimb si nu pot".
Mai sunt sanse de recuperare, sa continui sa dau cu barosul de pereti, sau sa imi iau jucariile si sa plec?
