Dulcica, am avut perusi timp de 20 de ani. sunt niste animalute de companie exceptionale din puctul meu de vedere, dar si foarte sensibile.
nu le place curentul, nu le place singuratatea, nu le plac socurile (schimbari bruste de pozitie a coliviei, bruscari ale pasarii, prinderea si imobilizarea, gesturile brutale), trebuie sa aiba in permanenta hrana curata (seminte si mancare "verde") si apa, si muuuuulte altele.
daca respecti conditiile de ingrijire, te poti bucura de un perus chiar si 14-15 ani.
ai grija cu lasatul liber prin casa. e pacat de fiinta aia mica si nevinovata sa n-ai grija de ea si sa pateasca ceva.
sincer, avand in vedere ca nu stii mai nimic despre perusi si pentru ca, din povestirile tale, nici nu ai grija de el asa cum trebuie (m-a speriat faza cu flacara), mai ai si caine pe deasupra...te rog din suflet sa nu te superi pe mine, dar ar trebui sa-l oferi spre adoptie cuiva care se pricepe si ii poate acorda atentia cuvenita. e treaba 24 din 24 sa ai grija de un perus, nu glumesc. noi ne programam concediile si stabileam care ramanea acasa cu "bestiuta"...
te rog sa nu ma intelegi gresit! daca totusi te hotarasti sa-l tii, te rog sa ma intrebi daca vrei sa afli ceva despre ingrijirea lor si iti voi spune tot ce stiu cu cea mai mare placere.
pupa-ti puiutul pe creasta din partea mea...mie inca mi-e dor de al meu...un perus vorbitor care mi-a murit anul trecut in noaptea de pasti... :D

.Bagat la cap si asta. Colivia e asezata asa cum ai spus tu. In orice caz, chiar daca o fi sa astept mai mult pentru a se acomoda, orice inseamna asta, O las sa se desfasoare. Incetez sa-mi mai fac griji. :) Cred ca si Coca te-ar saluta daca ar sti cata grija ai de ea :D 