Buna! am 17 ani fara cateva zile.acum un an pe 9 martie a inceput o poveste de dragoste intre mine si un baita de aceiasi varsta cu mine.pe data de 9 martie mi-a dat intalnire iar eu am fost de acord cu asta.ne-am vazut el ma placea eu sufeream dupa o iubire din trecut insa din prostie la sfarsitul intalnirii l-am pupat pe buze.a doua zi altii au aflat ca iesisem impreuna si deja credeau ca suntem cuplati.la inceput nu il suportam ba chiar aveam o expresie ciudata cand aparea insa pe 14 martie,de ziua mea ne-am cuplat.relatia decurgea normal am inceut sa il plac el dupa o perioada mi-a zis ca ma iubeste.din nevoia de iubire i-am spus la fel insa cu timpul afra sa imi dau seama am inceput sa il iubesc si sa nu ii mai pot da voie sa plece.sunt o fire colerica si de multe ori gaseam motive de cearta uneori chiar adevarate alteori doar simple interpretari.era nevoia de cearta pentru impacarae alteori cearta cu putina ura din partea amnadurora.de fiecare data eu eram cea cu despartirea insa nu o despartire adeavarata ptk eu stiam ca de fiecare data ma voi impaca cu el.lunile treceau ne vedeam zilnic in fiecare pauza la sc.vorbeam mult la tel pe mess numai amandoi,toata vara am petrecuto numai noi 2 si ne izolam de altii.a inceput noul an scolar ne vedeam din nou zilnic certurile erau mai dese si din ce in ce mai urate,au aparut multe lacrimi gelozie multa suferinta mult prea multe lucruri.el era gelos chiar daca nu ii dadeam motive insa la un moment dat totul s-a schimbat eu devenisem cea mai geloasa cea mai obsesiva in privinta aceasta.am avut un tip apropiat mie si fam mele si care tinea la me pe ascuns.nu constientizam asta deoarece crescusem impreuna.acel tip s-a luat de tovarasul meu l-a amenintat era obsedat de mine si a incercat sa se apropie de mine.i-am zis tatal meu si acesta la luat in afraa tarii cu el iar o perioada totul a decusr bine insa trauma asupra tovarasului meu a ramas mereu fiind-ui teama sa nu vina acel tip inapoi.dupa o perioada eu si prietenul meu ne-am certat si acel tip a venit in tara si am iesit intr-o seara cu el si cu altii intr-un local dupa care nu am avut cu cine sa ma intorc acasa si m-a dus el.i-am spus tovarasului meu acest lucru pentru ca nu aveam nimic de ascuns.dupa inca o perioada m-am certat cu ai mei am plecta la bunici m-am certat si cu ei si am dormit in seama aceea la acel tip.nici macar nu am dormt deoarece am discutat toata noaptea de cum ii mergea lui in afraa tarii si faptul ca e alt om si ca regreta ce a vrut sa faca.la fel i-am spus tovarasului meu ce facusem deoarece chiar nu aveam ce sa ii ascund.timpul treceea certurile erau mai mult din ura decat din iubire,gelozia lua amploare iar la cateva zile a izbucnit totul.o cearta mare in care ne-am reprosat de toate si faptul ca nu ma cunoaste si ca incepe sa craeda ca l-am inselat si multe nu se leaga etc.cearta a fost urata iar el nu a mai venti la mine sa ne impacam a acceptat sa iesim insa era distant,imi spunea ca va trebui sa ii dovedesc contrariul daca vreau sa ma creada insa nu aveam cum nu il inselasem cu nimeni,a inceput sa ma faca sa plang apoi dupa cateva ore spunea ca intelegea de ce mereu eram asa nervoasa pentru ca asa sunt eu dupa care a plecat 3 zile din oras.la intoarcere nu mai era chiar la fel cu cel pe care il cunosteam,nu ii mai pasa asa de mult,nu il mai durea cand ma vedea ca sufar,ne vedeam mai rara iar zilele treceau si el se distanta mai tare de mine.au inceput lacrimile,tristetea imi era teama sa nu il pierd nu stiam ce sa mai fac sa redevina cel de odinioara insa nu mai era totul la fel.cu cateva zile inainte de vacanta a urmat inca o cearta din pricina unui motiv stupid:de ce aveam la sport in ghiozdan pantaloni scurti ca el nu vroia sa umblu asa ca se uita altii la mine.era absurd nici macar nu aveam de gand sa ma imbrac cu ei insa i-am incalcat regula si doar asa a inceput sa ma jigneasca.m-a durut am inceput sa izbucnesc si eu iar a doua zi mi-a cerut sa luam o pauza.simteam ca se apropie ceva stiam ca nimic nu mai putea fi ca inainte insa el spunea contrariul.incepusem sa ajung disperata nu mai stiam ce sa mai fac sa ma apropii de el sa il las as se gandeasca.le-am incercat pe amandoua niciuna nu era buna.in orice discutie aveam daca eram calma ma jignea dupa care imi spunea ca de unde aveam siguranta ca el nu ma mai iubeste.a urmat vacanta el din casa nu prea iesea era pedepsit insa motiv nu dorea sa il spuna.mama lui auzise niste zvonuri cum o o fata din fam mea e cu mai multi insa era vorba de vara mea nu de mine iar el nu crede asta.am incercat sa ii arat ca ma pot schimba ca voi fi altfel ca voi face eu totul sa fie bine sa ii arat ca il iubesc insa degeaba.in ajunul craciunului am plans m-a facut sa ma simt groaznic imi spunea ca nu cred ca as dori sa aflu adevarul ca asta mi-ar strica sarbatorile.stiam deja ce urma sa vina.in noaptea aceea m-am tot gandit sa renunt la orice urma de relatie sa urmeze o prietenie.macar atat puteam avea de la el si atat imi mai doream insa nici atat nu am meritat.dupa sarbatori nu ne-am mai vazut pana la scoala.am plecta de la o ora ca sa discutam.cu multa usurinta m-a privit in ochi si mi-a zis ca nu ma mai iubeste si ca il voi uita cu timpul,apoi iar imi spunea ca el nu crede ca il iubesc.erau cateva lucruri care nu se potriveam.nu stiam ce crede.in acea zi am aflat ca bunicul are cancer.eram la capatul puterilor.imi trimisese un mesaj sa imi spuan ca ii parea rau pentru comportamentul din acea zi.l-am sunat si plangeam la telefon.nu ma credea ca sufar ca am probleme si atunci ma trata cu dispret si imi reprosa multe.nu a avut omenie in el sa ma caute la scoala sa vada cum ma mai simt.nu i-a mai pasat.nu l-am inteles cum a trecut deodata de la iubire la indiferenta asa cum zicea chiar el.nu am mai suportat.m-am ascuns de el multe zile,il vedeam numai eu,el oricum ochi pt mine nu mai avea.am ajuns sa merg la psiholog.imi daduse incredere in mine,schimbarea a fost treptata,credeam ca nu mai puneam toata baza in ceva ce nu urma sa mai fie insa din intamplare am dat peste el intr-o zi.din vesela cum eram am aparut in fata amicilor palida tremurand.inca il iubeam si mult.iar el cu mult ingaduinta spunea un buna.am decis sa nu ma mai ascund.sa dau fata in afta cu el.o perioada nu ne-am salutat se facea ca nu ma vede sau chiar era asa.dupa cateva zile am inceput sa ne zicem buna dar rar.dupa doua luni de la despartire in care amnadoi am fost singuri el vorbea cu o fata insa sigur nu se stie ce e.cert este ca vreau sa ii vorbesc sa ii dau intalnire de ziua mea,ziua in care ne-am cuplat pe aceiasi banca vreau sa il invit.nu stiu cum o sa o fac poate gasi mi de situatii sa faca sa nu vina.cum sa il fac sa vina ce sa ii zis.vreau sa ii expluc ca nu l-am mintit nici nu l-am inselat asa cum traieste el cu ideea.ce parere aveti de tot subiectul ce ar trebui sa fac?
Editat Joi 12 mar 2009 17:43
