Început de ironic, Mie 4 mar 2009 · 9.626 răspunsuri · 1.004.629 vizualizări
Uneori, cred că e mai bine să fii considerat/să accepți că ești un nenorocit. Te scapă de efortul de a mai fi o persoană ascunsă.
Habar n-aveți, pentru că sunteți pe dinafară, ca și situație observată, însă nu trăită din proprie perspectivă. Fără supărare...
Editat Mar 25 ian 2022 21:45
Și nu te-am șicanat , dragă Amarena, doar am aflat că ești eufemistică și că te iubești cu adal*! 
În res, să fim noi sănătoși...
Pace să fie, că belelele vin!
Ciocârlan a scris:Habar n-aveți, pentru că sunteți pe dinafară, ca și situație observată, însă nu trăită din proprie perspectivă. Fără supărare...
Siiigur. Că știi tu ce-am trăit eu sau alții ca mine.
Ciocârlan a scris:Uneori, cred că e mai bine să fii considerat/să accepți că ești un nenorocit. Te scapă de efortul de a mai fi o persoană ascunsă.
Habar n-aveți, pentru că sunteți pe dinafară, că și situație din proprie perspectivă. Fără supărare...
Hai că văd că la mine bați, să îți răspund, că dacă tot e bal...
Asta este o atitudine toxică și autodistructivă. Faptul că accepți că ești un nenorocit nu este o virtute și nu e cool. Este doar conștientizarea propriei condiții, minimul pe care îl puteți face. Că nu te mai ascunzi, așa, și? Crezi că cei din jur nu știu cine ești? Eu am o situație în familie, cu un individ dependent de pariuri. Același discurs îl are. Știu despre ce e vorba, cel puțin cu genul ăsta de dependență, și-a bătut joc de noi toți și scutește-mă de victimizarea asta permanentă, poate merge la adolescență, nu la 40 de ani sau cât mai ai tu.
Eventually, e viața voastră, dacă aveți creierul prăjit și nu sunteți în stare să vă ajutați singuri, apelați la doctori. La Galați, de exemplu, la dezintoxicare e hotel, căldurică, mâncare bună, tratament civilizat, că le e frică de probleme. Știu, pt că am un amic doctor acolo.
Dar pt asta trebuie să și vreți să vă faceți bine. Iar voi nu prea vreți, se pare. Și atitudinea asta hippie, drugs si rock'n'roll nu mai e la modă de mult.
Editat Mar 25 ian 2022 21:59
gargbird a scris:
Siiigur. Că știi tu ce-am trăit eu sau alții ca mine.
Adevărul e că nu știm ce a trăit fiecare. Fiecare cu experiențele sale! Bine, există și oleacă de empatie...
Amarena a scris:Hai că văd că la mine bați, să îți răspund, că dacă tot e bal...
Nu, vorbesc cu toată lumea, altfel te citam doar pe tine.
Am înțeles destul de bine textul tău kilometric.
Nu mai menționez despre alte probleme ce au apărut pe parcurs și de ce am ajuns eu să scriu pe telefon cu o singură mână.
Îți înțeleg aversiunea față de ce ai scris despre noi. Mulți spun că iarba nu ar fi un drog, dar eu cred cu tărie că e un drog foarte periculos. Mai ales când în ultimii 10-12 am fost obișnuit să fiu o persoană foarte activă, dar prea puțin implicat în interactionări sociale.
Eu văd ca singură soluție să fii un om mereu ocupat, tu ne trimiți la doctor. Fiecare vine cu soluții simple, considerate a fi aplicabile.
Ciocârlan a scris:Uneori, cred că e mai bine să fii considerat/să accepți că ești un nenorocit. Te scapă de efortul de a mai fi o persoană ascunsă.
Habar n-aveți, pentru că sunteți pe dinafară, ca și situație observată, însă nu trăită din proprie perspectivă. Fără supărare...
Tu de unde stii? Cunoști viața tuturor? Poate că altii au fost într-o situație mult mai rea. Nu cred că are rost să ne înșirăm toti viața cap-coadă, am mai facut-o unii dintre noi pe câte un topic de-a lungul timpului. Dar in ziua de azi, oricum, nimanui nu prea îi mai pasă de nimeni. Pe mine m-a durut de multe ori când a cerut ajutor. Și nici eu, la fel ca Amarena, nu cred că un compliment sau o încurajare aruncată așa, de complezență, poate ajuta, dimpotrivă, poate încurca și mai rău. Am încercat să îi dau sfaturi, dar s-a supărat, bine ca a înțeles că nu am fost rau intenționată când am sfătuit-o, chiar țin la ea și vreau sa ajung la liman, știu ca e al dracu de greu, dar nu imposibil. Nu vreau să spun mai multe pentru că fiecare cred că trebuie să își urmeze calea proprie și să aleaga singur pentru sine. Cred că asta e singura cale de vindecare. Dar pentru asta trebuie să aibă enorm de multă determinare, să fie perseverenta, ambițioasa, să accepte suferința care, inevitabil, va preceda vindecarea. Suferință e de multe ori foarte greu de suportat, dar o tii inainte. Si, părerea mea, este că suferința trebuie să o cam duci de unul singur, nimeni nu merită să îi pui în cârcă pietroaiele de care vrei tu să scapi, mai ales dacă e o persoană pe care o iubești.
Și când nu mai ești ocupat, ce faci? Cunosc un tip, zici că e în manie tot timpul, dacă nu cumva chiar e. E continuu agitat și mereu trebuie să aibă ceva de făcut, iar când nu are, intră în depresie.
Doctorii ăia au învățat, au instrumente, metode care ajută. Culmea, chiar ajută.
Dar cum ziceam.. fiecare trăiește fix cum vrea.
Editat Mar 25 ian 2022 22:13
Ciocârlan a scris:Eu văd ca singură soluție să fii un om mereu ocupat, tu ne trimiți la doctor. Fiecare vine cu soluții simple, considerate a fi aplicabile.
Singura soluție e să vrei.
Că când nu mai ești ocupat, fie și pentru o perioadă scurtă, s-a terminat șmecheria.
Fiero a scris:Dar pentru asta trebuie să aibă enorm de multă determinare, să fie perseverenta, ambițioasa, să accepte suferința care, inevitabil, va preceda vindecarea. Suferință e de multe ori foarte greu de suportat, dar o tii inainte. Si, părerea mea, este că suferința trebuie să o cam duci de unul singur, nimeni nu merită să îi pui în cârcă pietroaiele de care vrei tu să scapi, mai ales dacă e o persoană pe care o iubești.
Vorbe.
Nimeni nu are ENORM de multă determinare și ce-ai mai zis acolo.
Totul e să vrei.
Totul e să te abții de la orice.
Vorba francezului: stay hungry!
Doctorul mi-a spus așa: până vei scăpa de pareză la mâini, te pot trimite la un specialist care îți poate elibera diferite rețete - antidepresive și anti-inflamatorii. Un tratament care îmi dădea impresia că devin o legumă. Am renunțat la el cu știrea medicului de specialitate și mi-a urat mult succes.