Nu se iubește pe sine și asta e periculos, în general, dar mai ales în cazul ei. Pot să înțeleg de ce, traume din copilărie etc, dar n-ai cum să trăiești în felul ăsta o viață, la un moment dat atingi fundul gropii și mai jos nu poți să cazi. De acolo trebuie să înceapă evoluția și schimbarea. Sper că asta e momentul ei și sper să profite de optimismul din momentul ăsta.
Ironia e că are pe cineva care o iubește, în ciuda tuturor dificultăților. Ăsta e un lucru mai prețios decât înțelege ea acum. Zic ironie pt că alții nu au toate problemele astea, și totuși sunt singuri. Problema e că, dacă l-ar iubi și ea, așa cum zice, nu ar vrea să îl facă să sufere, recăzând în capcana dependenței iar și iar. Sunt conștientă de cât de greu e să ieși din așa ceva, trebuie voință și determinare ieșite din comun. Dar nu e imposibil, mai ales când ai cel puțin o motivație pt asta - să îl păstrezi lângă tine pe acel "înger". Nu cred că e o iubire sănătoasă, n-ai cum să iubești pe altcineva, când nu te iubești pe tine. E o altă dependență sau co-dependență, este un soi de iubire, dar bolnăvicioasă.
Nu e niciodată târziu să ne trezim, să privim în noi și în jur și să ne dorim să fim mai buni, mai blânzi cu noi, să ne vrem binele, să ne dăm o șansă.
Personal cred că într-o astfel de situație este nevoie de un sprijin profesionist. E imatur și iresponsabil să te bați cu pumnul în piept că tu nu ai nevoie de ajutor. E doar negare.
Vorbesc la persoana a treia pt că mi se pare ciudat să îmi dau eu cu părerea, m-am abținut până acum, dar prin toate pozele, postările, pare că asta se caută, feedback. N-am cum să am un feedback pozitiv, totuși. Nu așa cum s-ar aștepta.
Nu e o critică, sunt doar niște observații obiective, din afară. Sper să fie percepute ca atare.
Also, nu înțeleg de ce mai toți tăceți și nu spuneți nimic, flori și kisses, wtf? Așa ipocriți sunteți? Evident că nu e treaba nimănui ce fac alții cu viața lor, dar ea se expune aici de bunăvoie, iar voi nu o ajutați cu ipocrizia voastră.
Scuzați.