poti s-arunci. le merit cu prisosinta. acum sunt pe favorit. am o melancolie greu de explicat.
probabil ma gandesc la cineva si nu vreau sa recunosc. normal era sa ascult ceva de genu'
Ganduri fugare...
Început de ironic, Mie 4 mar 2009 · 9.626 răspunsuri · 1.004.629 vizualizări
la ocazii de genu' iti vin in minte toate situatiile in care ai gresit fata de cineva, sau nu ai gresit si totusi a iesit un fiasco. I'm sad now, very sad/
adal* a scris:nu stiu ce am de cateva zile, dar fac ceva ce nu prea am mai facut pana acum. Adica ascult de cate ori am timp, cantece de craciun pe net, sau pe Favorit, Hora sau Etno.
M-am tampit?
Eu spun ca e doar chemarea strabunilor, care creste pe masura ce inaintam in varsta si realizam ca legaturile spirituale, familiale, familiare...amintirile din copilarie...sunt acolo la baza radacinilor noastre, a esentei noastre. Ascultau ai tai, bunicii, muzica populara, colinde traditionale?
Bunica, ultima in viata, asculta mereu, iar eu, cand nu mai pot de dor si nu pot merge la ea sau cand imi e greu si vreau sa simt cumva caldura ei - ascult muzica pe care o asculta ea si o simt mai aproape.
Asa cum ascult balade rock vechi cand imi e dor de tata
Sau clasica...cand imi e dor de unchiul.
Sau romante cand imi e dor de matusa.
Editat Joi 3 dec 2020 20:06
Gandurili mele sunt dezactivate.
Am facut-o si pe-asta si n-am murit. Inca.
Draga Cezar,
Nu esti om. Esti robot. O sa am grija ca pe viitor sa evit androizii umani.
Cine... este... Cezar.... ?
C://> invalid file name
Astazi am revazut un fost coleg de generala, eram in autobuz si mi-a atras atentia conversatia care avea loc pe scaunele din spatele celui pe care ma asezasem eu, doi barbati, unul mai in varsta (dupa voce) vorbea cu un altul despre sah. Nu ma pasioneaza sahul, am uitat tot ceea ce stiam despre sah, habar n-am sa mai joc o partida, dar felul in care vorbea cel mai tanar despre sah, m-a facut ca la coborare sa imi doresc sa ii vad chipul. Si atunci l-am recunoscut pe un fost coleg de generala, coleg pe care il credeam mort - vocea nu i-o recunoscusem, ciudat! - un om cu un destin trist, care a ajuns cerșetor , desi in copilarie si adolescenta a dus o viata de lux chiar si intr-o perioada pe care cei mai multi o considera a fi fost cecenusie. Omul era jigarit din cale-afara, insa traia. Si-atunci mi-am zis ca nici genele proaste si nici traiul intr-un mediu vitreg nu se pot compara cu ravagiile pe care le poate face o inima franta. Desi m-am bucurat intr-un fel pentru colegul "regasit", m-am bucurat pentru ca inca traieste, desi sansele pe care i le-a oferit viata pentru supravietuire au fost minime, bucuria mi-a fost imediat umbrita de amintirea prietenului meu, un om care ar fi avut toate sansele de partea lui, daca n-ar fi dat peste o catea fara suflet. Si atunci mi-am imaginat ca imi infig mainile in parul ei si o dau cu capul de toti peretii. Si mi-am imaginat ca ea isi revine si as relua totul de la cap pana m-ar rapune oboseala si as lasa-o dracului in mortii ei de jigodie ordinara. Pentru ca numai jigodiile stau langa un om doar atunci cand ii e bine si il părăsesc imediat ce se afla la ananghie.
Editat Vin 15 ian 2021 19:24
Se cheama VIATA in orice limba si decand traim nu se schimba nimic in principiile vietii. Ca avem putere de cumparare mai mare ca altadata, nu conteaza, mereu doar banul ajunge la suprafata, este partea cea mai dulce al iubii eterne si tot ce mai vrei. Sint si supravietuitori, de partea lor nu lupta nimeni din covingeri morale, de aceea ei stau inca pe picioare ca au de luptat pasnic pentru existenta din umbra. Nu ajung sa aiabe multe delicatese pe masa, tocmai asta le face puternici, rezistenti, sanatosi si longevivi!!!
Trebuie sa gasesc o solutie...