Ganduri fugare...

Elefantii sunt liberi, de aceea lupta pana la ultima speranta. Ei au ceva de aparat: corpul, sinele, puii, partenera, rudele, teritoriul.

In cazul prietenului tau, Fiero, e vorba de altceva. El nu mai e liber, nu are ce apara, nu are la ce spera. Iti dau o analogie. Exista niste experimente in etologie. 

Un caine e electrocutat de fiecare data cand doreste sa treaca o granita. El asociaza ideea de "trecere dincolo de granita" cu "durere". Dupa un timp electrosocurile sunt scoase, dar cainele a invatat sa nu mai treaca de granita, nu se va mai aventura dincolo, desi o vede.

Asa e si cu prietenul tau. A primit prea multe socuri de la viata, si nu mai vrea sa se aventureze dincolo de limitele oazei sale de siguranta. Nu are motivatii. Dincolo de granite e durere, neplacere, necaz, decadere, degenerare, suferinta.

In interiorul granitelor e pace. Acolo are confort, de nezdruncinat. El nu mai are resurse psihice pentru a trai ceva nou, iar in cazul in care se termina prost sa poata ridica din umeri si sa gestioneze, si sa nu fie puternic afectat.

Ma gandesc la Syd Barrett, intemeietorul grupului Pink Floyd, care, dupa primul lor album, s-a retras definitiv in oaza lui, si nu a mai vrut sa comunice cu nimeni.

Cand restul Floyzilor au compus cantecul Wish you were here, la el s-au gandit, lui i l-au dedicat.

Asta e ideea din versuri: Syd a ales confortul, pentru ca a trai evenimente noi, relatii, era prea solicitant pentru el, nu putea procesa si integra noul incat sa pastreze echilibrul. Prietenul tau a ajuns asa din cauza socurilor. 

Fiero a scris:

Elefantii lupta pana simt ca nu mai au nicio speranță, dar unii oameni raman caposi pana mor.

Eu vorbeam de modul in care fiecare alege "sa-si traiasca moartea", atunci cand ea pare inevitabila. Elefantii se retrag intr-un loc unde nu-i vede nimeni si mor singuri.  Sau cel putin asa am citit in carti. Oricum, este o situatie cu care ne vom confrunta toti. Este ultima incercare. Oare si atunci va trebui sa luam noi aceasta decizie? De a muri?

N-am cuvinte sa va mulțumesc pentru tot. Plecaciune!

da. si Pufi, a doilea catel al meu..a scapat din curte, l-au rupt dulaii si mi l-au adus in curte. avea coloana rupta, plangea continuu. plangeam si eu in hohote si chiar asa, se straduia sa se tarasca spre poarta. nu a ajuns decat la jumatate drumului. era horror. nu am sa ii uit niciodata privirea. stia ca va muri si nu suporta sa stie ca sufar din cauza lui.

exact asa mi-a spus si unchiul dupa, el fiind veterinar, ca se retragea sa moara singur, departe de cei dragi, pentru a nu le crea mai multa suferinta.

E dreptul lui sa faca dula cum simte. Dar deja stie tot ce ai vrea sa ii spui, doar pentru ca l-ai cautat. Si i-ai provocat amintiri si i-ai intarit sentimentul ca au contat, au fost reale si profunde acele senrimente si trairi. Te asigur ca stie 

Posibil. 

Saptamana asta a fost săptămâna groazei, am vorbit cu o colega de birou sa ii spun ca nu merg la serviciu nici saptamana urmatoare, imi iau medical - e pe bune, incep kinetoterapia pentru coloana si macar in prima săptămână vreau sa stau acasa - si mi-a zis ca unei alte colege de birou i s-a facut rau la serviciu, o fosta colega, pensionata devreme din cauza unui diabet urat, a murit recent, iar un alt coleg, un om deosebit de muncitor, are cancer la pancreas. Suprasolicitatea, mediul nociv si ostil isi spun cuvantul. Săptămâna care vine vreau sa plutesc, sa nu ma mai gandesc la nimic, prea mult urât, mult prea mult.

Adevarul e ca doar eu pot sa ii urmaresc profilul si stiu ca nu se va uita la mine vreodata...

Dar sa fim optimisti, poate maine primesc si eu o veste buna.. Munca e cea mai buna terapie a uitarii... 

Abordeaza-l. Curaj. N-ai ce pierde. Ai ce oferi.

observant a scris:

Abordeaza-l. Curaj. N-ai ce pierde. Ai ce oferi.

Nu in cazul asta. Dar e ok. Speram ca azi e ultima mea zi de vaicareala roportaliana. 

Maeve. a scris:

stiu ca nu se va uita la mine vreodata...

Intotdeauna parerea celorlalti despre tine va fi diferita de parerea pe care o ai tu despre tine, si de cele mai multe ori va fi o parere mai buna.

Dar daca traiesti in 1800 si astepti sa iti trimita valetul cu caleasca si invitatie la conac, nu faci nimic. Sau poate faci, poate esti magica si puterea gandului tau il va face sa actioneze exact cum iti faci scenarii in cap.

Kleopatrah a scris:

Intotdeauna parerea celorlalti despre tine va fi diferita de parerea pe care o ai tu despre tine, si de cele mai multe ori va fi o parere mai buna.

Dar daca traiesti in 1800 si astepti sa iti trimita valetul cu caleasca si invitatie la conac, nu faci nimic. Sau poate faci, poate esti magica si puterea gandului tau il va face sa actioneze exact cum iti faci scenarii in cap.

Ai dreptate si sunt de acord cu tine. De obicei abordez si eu. Aista e doar un tip din trecut si a specificat ca nu sunt genul lui. Bine nu mie, altora dar tot aia e. Oricum astea sunt ganduri fugare... Cum incep munca, nu o sa mai am timp sa ma uit la profilul nimanui. O sa ma cumintesc. Promit!