Zero* a scris:
Doamne, Olga, sunt atat de nervoasa, incat , daca mi-as putea transfirma nervii intr-un incendiu, intensitatea acestuia ar parjoli intreg pamabtul si tot nu s-ar stinge.
Draga mea, nu există situatie fără rezolvare. Te asigur de asta.
Stiu, rezolvarea ideală ar fi ca tipa să își facă treaba dar, din puținul povestit, la asta putem doar visa.
O amică s-a chinuit ani in sir să plătească o ipoteca pusă pe apartamentul în care locuia. Mai mult de patru ani, luna de luna, ea trăia pentru a plăti, și salva, acea casă. Ajunsese o umbră ă ceea ce era. Era stresată, deja neglijență cu ea si cu cei din jur, slabise mult și permanent era un pachet de nervi. Nu mai avea viață, trăia doar pentru a plăti acele rate, pentru a pastra casa. Muncea pe rupte, iar singurul ei vis era să salveze acea casă. Iubea acel apartament. Era un vis împlinit al ei, acolo avea amintiri, trăiri.... plus că nu avea unde să se ducă. Nu concepea să il piardă.
Până intr-o zi. Într-o zi in care a facut socoteala, si in care a ajuns la concluzia că prețul plătit...nu merită. Nu despre valoarea financiară a apartamentului era vorba, ci despre prețul pe care ea îl plătea: viața ei.
A vandut apartamentul, a luat diferenta de bani și s-a mutat cu chirie. Brusc, fara sa mai stea pe ganduri, a inlaturat sursa de sters, acel "vampir" care ii pusese stapanire pe viata, si care o vlaguia.
Acum este bine, relaxată, sănătoasă și echilibrată alături de familia ei. Da, strânge bani pentru o nouă casă, dar nu mai are ce să o ucidă: nimic de salvat, nimic de păstrat.
Ce vreau să spun.... este că, de multe ori, rezolvarea o putem vedea doar privind din alt unghi.
Sper ca nu te-am enervat. 