O raza de speranta. Firava. M-am mai urcat eu in tren din mers, poate reusesc si acum.
Ganduri fugare...
Început de ironic, Mie 4 mar 2009 · 9.626 răspunsuri · 1.004.629 vizualizări
Vezi ca erai mai tanara atunci, nu risca viata ta pentru nimic in lume!!!
Fiero a scris:O raza de speranta. Firava. M-am mai urcat eu in tren din mers, poate reusesc si acum.
Vei reusi.
"calatorie placuta" :)
Putem sa facem o lume mai buna incercand sa reparam greselile. De acord!
Da' ce-ar fi sa incepem mai intai si intai cu noi insine? :D
Nu se poate, mai! Noi suntem perfecti! 
:rot: :rot: :rot: :rot:
:(
"În lumina evenimentelor recente cu privire la excluderea unui copil cu autism de la participarea într-o excursie școlară, simt dorința de a scrie acest lucru. Sunt copii pe care nimeni nu-i invită la zilele de naștere, de exemplu. Există copii cu nevoi speciale, care doresc să aparțină unei echipe sportive, dar nu sunt selectați, deoarece este mai important câștigul decât omenia. Copiii cu nevoi speciale nu sunt rari sau neobișnuiți. Ei doresc doar ceea ce vor toți ceilalți: să fie acceptați !!!
Pot pune o întrebare?... Este cineva dispus să copieze și să insereze acest post în pagina sa (timeline), fără distribuire (share), așa cum am făcut eu din dragoste pentru un prieten care trăiește această experiență ?...
Vă mulțumesc !
***Am preluat mesajul de la un prieten si il distribui cu responsabilitate si motivatie. Poate astfel ne mai imbunam si noi, poate parintii cu copii sanatosi se trezesc si nu-si mai invata odraslele sa respinga alti copii cu probleme. Sindromul Down, Autism s.a. nu ne poate face pe noi - cei sanatosi cica - mai rai cu cei din jur, dimpotriva."
Ești mult prea optimista!
Nu cred că vom trăi sa vedem așa ceva.
Fiero a scris::(
"În lumina evenimentelor recente cu privire la excluderea unui copil cu autism ...
Scurt story: Am avut un frate cu Distrofie Musculara si am ramas de atunci de rasul lumii la Sighetu-Marmatiei, oameni adulti strigau dupa noi pe strada ca sa ne fie rusine ca avem acel copil nenorocit in familie. Ca am fost exclusi e putin zis, n-am fost acceptati niciunde. La ani de zile dupa ce a murit, taxiul nu m-a luat pe motivul ca am avut acel frate.
Nu cer mila, doar sa stii ca am mai trecut si prin asa ceva cand eram si eu mica si poate voiam sa ma joc cu cineva.
Two a scris:Ești mult prea optimista!
Nu cred că vom trăi sa vedem așa ceva.
Am preluat mesajul de pe pag de facebook a unui tip la ale carui glume m-am abonat de curand, el il postase acum mai mult timp. Din anumite motive, m-am gandit ca ar fi mai bine sa il postez aici si nu pe facebook. Nu-s optimista, stiu ca mentalitatea romanilor a ramas aproape la fel in privinta persoanelor cu dizabilitari ca acum 30 de ani.
The Unknown a scris:Scurt story: Am avut un frate cu Distrofie Musculara si am ramas de atunci de rasul lumii la Sighetu-Marmatiei, oameni adulti strigau dupa noi pe strada ca sa ne fie rusine ca avem acel copil nenorocit in familie. Ca am fost exclusi e putin zis, n-am fost acceptati niciunde. La ani de zile dupa ce a murit, taxiul nu m-a luat pe motivul ca am avut acel frate.
Nu cer mila, doar sa stii ca am mai trecut si prin asa ceva cand eram si eu mica si poate voiam sa ma joc cu cineva.
Imi pare rau. Nenorociti erau ei, pt ca nu puteau sa priceapa ca nimeni nu-si doreste asa ceva, dar oricui i se poate intampla. Stiu ca nu ceri mila, nu ai de ce. Si stiu si cum e, pt ca eu am avut un frate autist. Nu m-am simtit chiar exclusa de ceilalti, dar s-a intamplat de multe ori sa fiu strigata cu apelativul "handicapata", iar mamei mele se gaseau mereu "binevoitori" care sa-i spuna sa-l dea. Eu m-am certat adesea cu aceia care radeau de fratele meu. Insa, cum i-am spus si lui Two, in cele din urma mi-am dat seama ca nu pot avea pretentii din partea unor oameni care, desi rad de altii ca nu au minte si ii fac nebuni, sunt lipsiti de ratiune si empatie.
Editat Lun 11 sep 2017 13:45
O mai fi gandind cineva cu capul lui in ziua de azi?