Am salutat vreo două păreri de p'aci. Recte, că „Votul tine mai mult de demnitate si de stima de sine decat de ura sau dispret fata de cineva” și „Noi nu mergem la vot = ne doare in cur de tara asta si nu ne asumam ca , noi, cetatenii... am putea schimba ceva”.
Suntem prinși în viața de zi cu zi și pare că fiecare dăm o adevărată luptă de supraviețuire - indiferent că în viața asta ne-am asumat rolul de patroni, angajați, exploatați, artiști, observatori, șomeri, liber profesioniști sau mai știu eu ce.
Uneori suntem foarte dezamăgiți și suntem foarte aproape de a spune „pas!”; adică, la dreak cu lumea asta nedreaptă care nu ține cont de dorința mea de mai bine și în care eu aproape că nu mă mai regăsesc!...
Și totuși, indiferent de dezamăgiri, parcă dintotdeauna oamenii s-au străduit să facă ceva pentru a le fi mai bine. Au fost vremuri când au fost maziliți, s-au ascuns, au băgat capul în nisip, s-au rugat...și au supraviețuit, sperând în vremuri mai bune. Eh, în vremea noastră, măcar am ajuns la stadiul de a avea posibilitatea (sau măcar iluzia) de a alege, dintre toate relele, măcar acel minimum bine pentru noi și pentru cei care vin imediat după noi.
Că încă nu suntem conștienți și nu vrem să beneficiem de această posibilitate? Nicio problemă, se vor găsi alții, disciplinați și bine instruiți, care ne vor oferi din plin „binele” pe care-l vor ei. 
