Ganduri fugare...

era sa-i dau cu cantarul in cap blondului. iese din baie ''ooohhhh, am slabit 4 kg'' si era numai un zambet.

mi-a stricat seara

Cred că şi renunţările au o umbră de curaj în ele. Îţi trebuie tărie pentru a accepta că porţi o luptă care nu-i pentru tine, că eşti prea mic pentru o provocare atât de mare, că poate, poate se întâmplă uneori ca lucrurile bune să vină tocmai atunci când nu te zbaţi cu înverşunare pentru ele. Şi renunţările mai poartă încă ceva în ele: gustul amar al resemnării.

De multe ori am continuat lupte pierdute poate din start. Am rămas acolo, pe câmpul de bătălie, până când am fost sigură că nu a mai rămas nimic de salvat. “Sunt curajoasă” – asta-mi spuneam, dar de fapt nu am ştiut niciodată să mă retrag la timp. Cumva, ar fi fost o dovadă de laşitate să plec atunci când nu era totul consumat, aşa că în loc să îmi accept spăşită neputinţa, preferam să lupt până nu mai rămânea nimic în jurul meu. Atunci când e totul distrus, nu mai poţi să lupţi. Nu mai ai pentru ce. Trebuie să distrugi totul, să sfărâmi orice vis şi să transformi amintirile în praf, trebuie să ţi se scurgă printre degete sentimentele, să nu te mai poţi agăţa de ele. Trebuie să dărâmi poduri şi să demolezi case, să ajungi să dormi în ruine sub cerul liber. Şi abia atunci eşti gata să pleci mai departe.

**Alex** a scris:

era sa-i dau cu cantarul in cap blondului. iese din baie ''ooohhhh, am slabit 4 kg'' si era numai un zambet.

mi-a stricat seara

BBBWWWAAAAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA~

Ce boschete in flacari ii trageam peste ochi.

Ce mi-e a fuma si n-am tigari!

Stati putin, aka hold your horses

Copilul ala inmormantat ieri si azi bunica plange la Maruta, iar parintii pe antena

Seriously?

3-1

2-2

7-9-5-8

DOAMNE, CE-MI PLACE NICOTINA!

daca nu mi-e dat, de ce mai apare in cale?