Ganduri fugare...

... capăt de drum.

Ea. a scris:

Într-o zi, nu ştiu când,

o să te trezeşti cu un gust cunoscut pe buze,

dar nu îţi vei aminti al cui e

şi îmi vei respira mirosul

fără să ştii că al meu e.

Mâna ta adormită va întâlni printre aşternuturi

forme străine

pe care degetele nu le cunosc,

care nu se potrivesc,

care nu se împletesc cu pielea ta,

cu răsuflarea,

asa cum patul tău

poarta forma coapselor mele

firesc, cum cămaşa ta

era făcută pentru mine.

Şi o pereche de buze te va săruta,

dar nu pe colţul gurii,

pentru că ele nu ştiu cum îţi place ţie.

Îţi vei fi râs barba de mult,

iar pe noi ne va lega ceva:

uitarea

de la un capăt al lumii la altul.

Doar cămaşa

îţi va aminti

că ai iubit,

dar nu vei şti pe cine.

Superb!!!

...ai fugit repede!

o să ajung acasă odată. o să mă despoi de hainele umede și de tuse, am să citesc pessoa și o să mă gîndesc la pielea dinspre trup a brațului tău, ce-mi răcorea palma stîngă, la gîndurile negre acoperind ploaia de mai de la-nceput de iunie ca niște țigle de piatră, precum cele ale caselor din alpi, și mai ales la frica mea de-a denumi obiecte care există pentru a le apăra de refuz. îmi pare că am ajuns asemenea cuvintelor nefolosite în poeziile tale, deși eu însumi îți sunt un poem.

nici macar lui nu ii pot spune...

daca nu suna telefonu, era bine...asa patesc cand uit sa il pun pe silentios

idem mådå

ca bine zicea Bacovia: o tara trista, plina de umor..

....am crezut ca esti mai altfel...dar nu ...

frumos il mai celebreaza Google-ul pe Debussy