sarazin79 a scris:pe cine urasti cu atata daruire incat ai nevoie de ochelarii paharului pentru a vedea lumea?in fiecare om exista lumina, doar ca uneori e adanc ingropata, uneori nu stie sufletul nostru sa o distinga, alteori ne uitam la masti, si, din cand in cand, ne uitam cu totul in alta parte, si nu vedem decat umbra sufletului
este o ura demult sadita, care la un moment dat a ramas doar un bulb gaunos fara vlaga, si in anuminte momente prinde cate-un strop de viata si renaste pentru catrva secunde... suficient sa imi aduc aminte de raul din jur si sa prind sa urasc...desi este o ura de moment, nu imi doresc sa-mi pice cineva in cale, pentru ca fac anuminte lucruri pe care le regret enorm dupa. ...dar atunci acea ura a intalnit bunatate ... si asa s-a uscat, incat simteam un gol in suflet...poate cu timpul o sa scot acel bulb..., o bunatate pe care nu am observat-o pentru ca eram prea ocupat sa ignor si totusi ura ma facut sa privesc in jur, desi printr-o prisma nu chiar buna dar, totusi am observat o bunatate in comunitatea in care ma aflam... era o petrecere, la care nu stiu ce cautam, nu era pentru mine, pentru gusturile mele, dar totusi am mers, ca impins de ceva, de cineva, dar se pare ca in acel moment trebuia sa fiu acolo, ca sa observ cat de mult ma insel uneori... 