"Frate" Elia, medicii spun ca masturbarea este naturala, ca nu e un viciu, ca de ea nu scapa decat o minoritate infima dintre oameni.
Religia zice ca e un viciu, ca nu e naturala, si ca daca suntem credinciosi scapam de ea, insa fapt e ca ejaculari nocturne au loc si la calugarii cei mai virtuosi (ia exemplul sfantului Augustin, care era inca chinuit de astfel de evenimente incomode si insalubre in timpul noptii :D ).
Noi pe cine sa credem?
Pai credinciosii naivi cred ce le zice Biblia, iar indivizii cat de cat informati, prefera sa creada ce le zice specialistul . . . . tu de ex., in mod naiv crezi ca ejacularile nocturne, tensiunea sexuala acumulata, sunt chestii provocate si evitabile, insa ele nu sunt: in lipsa unui partener sexual disponibil, necesitatea ramane si trebuie satisfacuta.
http://www.orthodoxphotos.com/readings/trupul/raspuns1.shtml
Framantarile tale mi-aduc aminte o intamplare patericala, de care, de altfel, este plina viata manastireasca. Intr-o seara, dupa trapeza, un frate m-a invitat de-o parte, zicand ca are sa ma intrebe ceva. Fratele acesta avea de acum vreo cinci ani petrecuti in manastire, dar inca nu era calugarit, ca era tanar. Cand ne-am indepartat pe aleile intunecoase si nu mai era nimeni sa ne auda, fratele zice: "Ce sa fac, ca ma chinuie patima curviei si ma gandesc ca poate nu trebuie sa ma calugaresc, poate Dumnezeu vrea sa ma insor?" Eu n-am stat mult pe ganduri si-i carpesc o apoftegma din Pateric, cam de felul: "Dar tu inchipuie-ti ca ele o sa moara si o sa le manance viermii, ca sub pielea asta gingasa poarta un lighean de mate" si altele de felul acesta. La care fratele imi raspunde linistit: "Avva, am citit si eu Patericul, stiu si eu teologii de astea, dar cand ma uit la ele uit si de Pateric si de Dumnezeu. Cand esti linistit, iti par convingatoare remediile acestea, dar cand te cuprinde patima, nu te mai ajuta la nimic".
Concluzia:
E cel mai simplu sa te lupti cu un Dumnezeu inexistent
E imposibil sa te lupti cu natura, atat de prezenta in fiinta noastra