Pippo a scris:Presupunem corect ce spui:
acceleratia gravitationala este independenta de masa corpului ce "cade". Prin urmare,
toate corpurile, indiferent de masa, se vor prabusi in acelasi timp.
Acum, presupunem un mar ce-i dam drumul sa cada pe pamant de la 1000 m. Tu esti pe pamant, iar eu ma transform intr-un vierme si devin locuitor al marului. Fiecare isi calculeaza acceleratia gravitationala. Folosind formulele de mai sus, presupunem ca tie iti rezulta 100, iar mie imi rezulta 2. Acum observa un lucru: fiecare are acceleratii gravitationale diferite, dar pentru ambii, durata pana la impact este acelasi timp t.
Acum, ne mutam pe Luna. Punem marul la 1000 m si-i dam drumul. Dar inainte, fiecare isi recalculeaza acceleratia gravitationala. Tu recalculezi, sa spunem 20 (valoare mai mica deoarece te-ai mutat pe luna), dar eu recalculez tot 2, deoarece sunt pe acelasi mar. Pentru tine, timpul pana la impact va fi t1, care evident t1>t (mai mare decat timpul pana la impact calculat pe pamant). Dar atentie, pentru mine, viermele, locuitor al marului, timpul pana la impact va fi tot t1 la fel cu al tau. Desi, conform formulei, pentru mine, virmele, indiferent ca-mi cade in cap Terra sau Luna, timpul pana la impact trebuie sa fie acelasi.
Cum explici asta?
Acceleratia gravitationala este doar efectul gravitatiei asupra unuia dintre corpuri, dar apropierea celor doua corpuri este realizata sub efectul ambelor forte (acceleratia relativa este suma acceleratiilor gravitationale). Daca tu, ca un biet vierme locuitor al marului, ai impresia ca acolo e centrul universului si neglijezi acceleratia gravitationala a Pamantului sau a Lunii, vei astepta mult si bine sa cada Pamantul sau Luna pe mar.
In exemplul tau, daca vei masura timpul de cadere t, vei descoperi ca acceleratia reala este de 102 (pentru Pamant), nici 100 cum o calculez eu, nici 2 cum o calculezi tu. Pentru Luna, timpul t1 va fi corespunzator unei acceleratii de 22, nici 20 cum o recalculez eu, nici 2 cum recalculezi tu.
