de unde vine?simplu...din noi.nu mai cred de mult timp in teoriile alea siropoase de gen "suflete pereche" sau luna si soarele care se alearga pe cer...astea sunt povesti de adormit mitzura..dar faptul ca nu cred ca exista acea jumatate menita mie nu inseamna ca imi place sa fiu singura.cu cateva exceptii,oamenii chiar nu sunt creati sa functioneze in 1.si atunci ce faci?cauti pe cineva cu care sa imparti tot ce e de impartit,de la care sa primesti tot ce e de primit,cui sa-i dai ce ai de dat.problema mea cea mare e ca mi-am dat seama de curand e ca acea dragoste adevarata de care vorbesc toti e cu totul altceva.e un amestec de recunostinta,de rutina,de teama de necunoscut si inca alte cateva criterii ce variaza de la caz la caz.asa ca as spune mai degraba ca oamenii simt nevoia de indragosteala decat de dragoste...
Nevoia de dragoste....
Început de Andruta*, Joi 13 oct 2005 · 101 răspunsuri · 26.261 vizualizări
nutty a scris:Nu sunt de acord cu asta,daca dragostea inseamna recunostinta,rutina si teama de necunoscut inseamna k nu e dragoste,ci indragosteala,asa cum ai zis tu,iar oamenii tanjesc disperati dupa iubirea profunda care trece peste orice,accepta orice,sufera totul....de unde vine?simplu...din noi.nu mai cred de mult timp in teoriile alea siropoase de gen "suflete pereche" sau luna si soarele care se alearga pe cer...astea sunt povesti de adormit mitzura..dar faptul ca nu cred ca exista acea jumatate menita mie nu inseamna ca imi place sa fiu singura.cu cateva exceptii,oamenii chiar nu sunt creati sa functioneze in 1.si atunci ce faci?cauti pe cineva cu care sa imparti tot ce e de impartit,de la care sa primesti tot ce e de primit,cui sa-i dai ce ai de dat.problema mea cea mare e ca mi-am dat seama de curand e ca acea dragoste adevarata de care vorbesc toti e cu totul altceva.e un amestec de recunostinta,de rutina,de teama de necunoscut si inca alte cateva criterii ce variaza de la caz la caz.asa ca as spune mai degraba ca oamenii simt nevoia de indragosteala decat de dragoste...
nutty a scris:de unde vine?simplu...din noi.nu mai cred de mult timp in teoriile alea siropoase de gen "suflete pereche" sau luna si soarele care se alearga pe cer...astea sunt povesti de adormit mitzura..dar faptul ca nu cred ca exista acea jumatate menita mie nu inseamna ca imi place sa fiu singura.cu cateva exceptii,oamenii chiar nu sunt creati sa functioneze in 1.si atunci ce faci?cauti pe cineva cu care sa imparti tot ce e de impartit,de la care sa primesti tot ce e de primit,cui sa-i dai ce ai de dat.problema mea cea mare e ca mi-am dat seama de curand e ca acea dragoste adevarata de care vorbesc toti e cu totul altceva.e un amestec de recunostinta,de rutina,de teama de necunoscut si inca alte cateva criterii ce variaza de la caz la caz.asa ca as spune mai degraba ca oamenii simt nevoia de indragosteala decat de dragoste...
Dragostea nu e siropoasa. Si a te indragosti e frumos, dar a iubi intrece "indragosteala" cu mult mai mult. Cand dragostea devine rutina, atunci nu mai e dragoste, cand stai cu cineva din recunostinta pentru persoana aia nu mai e dragoste e respect, si teama de necunoscut exista in fiecare dintre noi, indiferent ca vorbim de dragoste sau de altceva. Dragostea nu e pe criterii, nu poti sa o definesti cu exactitate, nici macar pentru un singur caz. Dragostea se simte in 2 si sufletul pereche il simti atunci cand il(o) intalnesti, pentru ca pe undeva pare ca ne este predestinat sa il (o) intalnim. In opinia mea atunci cand iubesti devii nebun de iubire, esti in stare sa faci lucruri pe care nu ti-ai inchipuit ca le poti face, si esti dispus(a) sa faci pentru cel(cea) iubit(a) lucruri nebunesti. Fiecare din noi simtim nevoia sa fim iubiti pentru ca e cel mai frumos sentiment care i-a fost dat omului. Asa cum am mai scris si in alt topic : Iubirea e cea care ne defineste ca oameni. Toti avem nevoie sa fim iubiti, si iubim cu toata puterea fiintei pentru a primi iubirea. Poate ca suna siropos dar asta e realitatea din punctul meu de vdere.
observ a scris:In sfarsit gasesc si eu un punct comun cu tine...ai dreptate in ceea ce ai scris....Dragostea nu e siropoasa. Si a te indragosti e frumos, dar a iubi intrece "indragosteala" cu mult mai mult. Cand dragostea devine rutina, atunci nu mai e dragoste, cand stai cu cineva din recunostinta pentru persoana aia nu mai e dragoste e respect, si teama de necunoscut exista in fiecare dintre noi, indiferent ca vorbim de dragoste sau de altceva. Dragostea nu e pe criterii, nu poti sa o definesti cu exactitate, nici macar pentru un singur caz. Dragostea se simte in 2 si sufletul pereche il simti atunci cand il(o) intalnesti, pentru ca pe undeva pare ca ne este predestinat sa il (o) intalnim. In opinia mea atunci cand iubesti devii nebun de iubire, esti in stare sa faci lucruri pe care nu ti-ai inchipuit ca le poti face, si esti dispus(a) sa faci pentru cel(cea) iubit(a) lucruri nebunesti. Fiecare din noi simtim nevoia sa fim iubiti pentru ca e cel mai frumos sentiment care i-a fost dat omului. Asa cum am mai scris si in alt topic : Iubirea e cea care ne defineste ca oameni. Toti avem nevoie sa fim iubiti, si iubim cu toata puterea fiintei pentru a primi iubirea. Poate ca suna siropos dar asta e realitatea din punctul meu de vdere.
Apa, lut si Venus...ring a bell? :P ==>nevoia de apa, mancare si IUBIRE! iubirea are multe culori si avem nevoie de ea in fiecare culoare la un moment dat. Mai simplu nu se poate :D :P
Iata un alt punct de vedere...
Imi povestea bunica mea...cum s-a casatorit ea (cum s-au casatorit majoritatea fetelor din perioada respectiva...); nici vorba de sentiment...existau petitoare; in fata petitoarei si a viitoarei soacre trebuia sa dai probe de indemanare: viteza de curatare a cartofilor, intinsul aluatului pt. taitei, etc... daca luai proba si aveai ceva zestre, se stabilea data nuntii...si traiau impreuna pana la adanci batraneti... fericiti , oare?
CE VREAU SA SPUN DEFAPT:
Nevoia de dragoste am mostenit-o genetic; cu cat au iubit mai putin inaintasii nostri, cu atat simtim mai mult nevoia de a iubi si de a fi iubiti!
Nu stiu sigur daca exista suflete pereche...nu stiu daca dragostea e eterna, dar stiu ca este extraordinar sa stii ca cineva te iubeste neconditionat;si-l iubesti si tu, la fel...
timida a scris:Dragutza poveste cea cu petitoarele,de altfel si mie mi`a povestit buni mea cate ceva despre asta,dar ma amuza teribil....m`am gandit mereu,de ce in ciuda faptului ca nuntile erau aranjate intr`un fel,cuplurile traiau fericite pana la adanci batraneti?cu siguranta nu existau nici certurile de acum,pe te miri ce,dar totusi....si asa e,este o senzatie unica sa stii k iubirea ce ti se ofera este neconditionata,este minunat sa iubesti cu toata inima.....in nepasare,inocenta,nestiinta....Iata un alt punct de vedere...Imi povestea bunica mea...cum s-a casatorit ea (cum s-au casatorit majoritatea fetelor din perioada respectiva...); nici vorba de sentiment...existau petitoare; in fata petitoarei si a viitoarei soacre trebuia sa dai probe de indemanare: viteza de curatare a cartofilor, intinsul aluatului pt. taitei, etc... daca luai proba si aveai ceva zestre, se stabilea data nuntii...si traiau impreuna pana la adanci batraneti... fericiti , oare?
CE VREAU SA SPUN DEFAPT:
Nevoia de dragoste am mostenit-o genetic; cu cat au iubit mai putin inaintasii nostri, cu atat simtim mai mult nevoia de a iubi si de a fi iubiti!
Nu stiu sigur daca exista suflete pereche...nu stiu daca dragostea e eterna, dar stiu ca este extraordinar sa stii ca cineva te iubeste neconditionat;si-l iubesti si tu, la fel...
Din pacate de cele mai multe ori oferim iubirea conditionat. Si asta doare cel mai tare.
observ a scris:Din fericire,eu iubesc si sunt iubita(sper) neconditionat......si doar kiar si atunci,cand observi anumite lucruri ce oricum ranesc,mai devreme sau mai tarziu......Din pacate de cele mai multe ori oferim iubirea conditionat. Si asta doare cel mai tare.
andruta1985 a scris:Noi oamenii simtim de cele mai multe ori nevoia de a iubi,de a fi iubiti,ocrotiti,protejati...asa am fost creati sau e ceva in noi?si animalele simt asta,si orice fiinta ce respira pe lumea asta are nevoie de dragoste....sunt oameni care spun k nu au iubit niciodata si k nici nu vor....dar oare nu se intampla asta contrar dorintei noastre?oare nu se petrece totul fara sa putem controla?ma refer exclusiv la dragoste....pt k e un sentiment pe care ratiunea nu il poate controla...si atunci de ce uneori refuzam sa iubim?nu asta e menirea omului?
buna intrebare........de unde vine nevoia de dragoste???.........ink nu am gasit un rasp.....care sa ma multumeasca..... oricum in momentul de fata simt k am nevoie de dragoste........am nevoie de cineva care sa-mi fie aproape de aceea incerc sa ma "agat(dak se poate spune asa).....de orice baiat...............
...........adik ............ma gandesc sa ma impac cu fostul meu prieten(care dupa 6 luni si-a adus aminte k mai traiesc)..........nu stiu dak ink mai simt ceva pt el sau e doar aceasta nevoie de a simti pe cineva aproape................... sau ma gandesc sa incep o relatie cu un tip care tocmai a terminat-o cu prietena(dupa o relatie de vreo 2 ani) si stiu sigur k tipul sufera mult dupa ea.sunt constienta k e posib ca el sa caute doar sa treaca peste acea ruptura si totusi..........as incepe o relatie cu el ...doar pt k am nevoie de cineva care sa-mi fie aproape sa ma iubeasca ........ :D