nimfa a scris:lucrul asta cu...sfarsitul lumii imi aduce aminte de o povestioara cu drobul de sare de pe sobaca sa discuti lucruri atat de grav...importante nu e deajuns sa citesti cateva randuri....crede-ma
cam asa ceva. omul intotdeauna a simtit nevoia de a dramatiza putin ca altfel viata devine plicticoasa si liniara. uneori dispare speranta si ea trebuie realimentata cu ceva.
oamenii au fost si vor ramane aceiasi. unii buni, altii rai (adica unii vor alegea calea cea buna, altii pe-a rea).
doar o catastrofa care sa ne imputineze dramatic si sa distruga tot ce a fost creat pana azi, ne-ar putea face s-o luam de la inceput.
daca in sufletul unora a fost mereu lumina care chiar si acum, in vremuri atat de egoiste, ii face sa reverse aceasta lumina asupra unei sperante gresit interpretate (din pacate), in sufletul altora va fi doar foame de putere si dorinta de intuneric pt a le ascunde faptele rusinoase.
de ce ignoram cuvantul lui Dumnezeu ca sa-i numim ignoranti pe aceia care nu cred cu disperare in niste povesti frumoase, ce-i drept, parfumate si unse cu toate alifiile?
aveam si eu vise din astea cand eram copil. au tinut pana prin adolescenta cand mi-am dat seama ca singura salvare este sa ne intoarcem unii catre altii si sa ne ajutam, in loc sa visam la energii miraculoase care patrund in noi in masa fie ca vrem fie ca nu.