-Iskander- a scris:Tu cum vezi aceasta Inviere ?
Chiar crezi ca ai rabdare sa-ti povestesc?
Mie nu-mi e greu, sa stii.
Niciodata nu am crezut ca invierea inseamna deschiderea ochilor mintii, adica ai constiintei, intr-o alta lume.
Dupa moarte, eul dispare.
Multa vreme am crezut ca ceea ce ramane si merge mai departe este 'spiritul creatiei' fiecaruia.
Spre exemplu Moise, Iisus, ori Einstein sau Platon, ori Mozart sau Shakespeare, gandeam ca atata vreme cat ne influenteaza si dupa moarte, chiar cu mult mai mult decat in timpul vietii, intr-un fel, traiesc in continuare.
E adevarat, intr-o lume paralela: in mintile noastre. Nu ma deranja nici denumirea biblica de 'imparatie a cerurilor', caci cerurile puteau fi gandurile noastre. Civilizatia umana, imparatia gandurilor...
Sa nu uiti ca nu exista Einstein in lumea animalelor... Sau Dumnezeu in mintile lor...
De asemenea, am crezut ca scopul omului este sa creeze un back-up al vietii si inteligentei noastre creatoare, undeva, pe o alta planeta, departe de asteroizi, comete, explozii sau implozii solare, ori chiar... nucleare-omenesti.
Astazi, vad diferit.
Am aflat recent dintr-un documentar ca atomii de aur de la verighetele ce le purtam la mana, au fost creati in urma exploziei nu stiu carei anume stele, la fel si cei de oxigen si de azot, si la fel ca toti ceilalti atomi din tabelul lui Mendeleev. Stele diferite, atomi diferiti. Universul ca un creuzet.
Acesti atomi au fost adunati mai apoi de forte gravitationale, in corpuri, care s-au ciocnit, au fuzionat, formand planete precum Terra.
Aici, acesti atomi au urmat procese de organizare (o organizare ce a mers pe cel mai drept drum) spre viata.
In varful vietii sta omul.
Si cand spun omul, ma refer, intr-un final, doar la mintea lui rationala precum legile care l-au organizat.
Si la constiinta sa unica in univers, si dovedita astfel divina...
Dovedita prin imposibil (altfel) de explicat succes de a-i organiza pana la a comunica, asa cum o facem noi acum, prin internet, cu ajutorul laptopurilor noastre. Sau cel de a zbura, inapoi, in creuzet.
Asadar, dupa atata truda si incredibil succes la fortelor de organizare, devenite de cateva mii de ani si posesoare de constiinta, pare putin probabil sa aiba drept unic scop existential, reintoarcerea in creuzetul unde s-au format atomii. In cuptorul topit.
Doar cateva statii mai incolo.
Nu. Alta trebuie sa-i fie adresa.
Si cu siguranta nu in aceasta dimensiune.
Si mai vad, ca si in Apocalipsa, se vorbeste chiar de aceasta noua cetate.
Dar nu merg mai departe, caci cel mai probabil, nu ai avut rabdare sa citesti cu atentie pana aici, ditamai postul...