Malkia a scris:1. Nu am confundat nicio clipa filosofia cu stiinta. Cand am spus "descoperiri cutting-edge" m-am referit strict la idei noi legate de concepte vechi (nu invechite!), care sa revolutioneze mentalitatea colectiva si sa schimbe comportamente. Si gandirea colectiva e foarte greu de schimbat, deci se poate chema si asta o stiinta, desi nu am afirmat niciodata asa ceva
Sintagma "cutting-edge" e specifica in domeniul stiintei din cate am observat, iar cuvantul "descoperire" face parte din vocabularul stiintific. Filosofia nu e nici pe departe un set de principii, legi, axiome, postulate. Ea nu descopera ceva ce exista acolo si avanseaza, ci inventeaza modalitati mai mult sau mai putin rationale de prezentare/interpretare a realitatii. Stiinta se corecteaza, in baza principiului sau fundamental, de la ipoteza la experiment, despre filosofie nu se poate afirma ceva similar. Iar exprimarea stiintifica e rigida in comparatie cu cea filosofica, care admite o flexibilitate mare.
Malkia a scris:dar e o idee - uita-te la ce a facut comunismul din oameni. S-a pornit probabil de la filosofia marxista (nu am studiat problema in detaliu), pe care fiecare tara a aplicat-o intr-un mod diferit, mai mult sau mai putin prin forta. Prin urmare, rezultatele au fost diferite.
Si desi multi s-au impotrivit acestei ideologii, multi au si imbratisat-o, mai fortat sau mai benevol, fiecare cu puterea sa de intelegere, si uite ce-a iesit... O combinatie de filosofie "servita" cu semn schimbat si psihologie de manipulare a maselor. Deci e si asta o stiinta sau nu? :cry:
In privinta comunismului rezultatul a fost cam acelasi, dezastruos, de asta s-a si prabusit; acesta a sufocat diversitatea individuala in favoarea unei identitati colective.
In privinta lui Marx, acesta a sustinut ideea ca filosofii nu trebuie sa se mai limiteze la a interpreta realitatea, ci trebuie sa o altereze. A schimbat notiunea clasica de materialism reducand senzatia la o interactiune intre subiect si obiect, obiectul fiind transformat intr-un proces de cunoastere. Influentat de Hegel a sfarsit prin a crea o filosofie care mergea in sensul opus celei a lui Hegel. Stiinta avea sa transforme omul, prin descoperirea in om a constiintei de sine, a spiritului de cooperare, a solidaritatii. Viziunea sa s-a opus si celei liberale in care vedea doar o exploatare si un tratament inuman specific capitalismului cu ajutorul tehnologiei; prin viziune a exprimat notiunea unei comunitati care avea sa fie expresia umana a ceea ce stiinta trebuia sa descopere in om, dar in care a accentuat dincolo de realitate rolul stiintei, rezultand in realitate opusul, intr-un fel o intoarcere la Hegel si o reflectare a glorificarii aberante a statului in viziune hegeliana -> statul sau este rational in sine si pentru sine, infinit in sine, intregul etic, un ansamblu organic in care individul nu conteaza, ci e o simpla unealta si a carui libertate si vointa sunt exprimate prin cea de stat in masura in care se uneste cu acest tot unitar care accede la universalitatea gandirii, deasupra oricarei autoritati religoase(a se citi biserica), care poate pretinde de la individ sacrificiul suprem in interesul sau. Ideea de stat fost expusa intr-un mod fals si ingust, invelit intr-un rationalism care mergea doar in sensul intregului si absolutului, in sensul totalitarismului. A rezultat o pervertire a unor idei care trebuia sa schimbe realitatea. In ele se gaseste o parte din trasaturile regimurilor si ideologiilor totalitare ale secolului trecut. Chiar daca s-a folosit de stiinta, nu inseamna ca e stiinta, mai ales ca nu priveste decat o realitate ingusta modelata dupa un interes propriu, al statului sau al celui care conduce statul.
Malkia a scris:Consider ca in tara noastra, dupa caderea comunismului, lucrurile nu s-au schimbat in mod fundamental si traim vremurile haotice de acum tocmai pentru ca nu a aparut o doctrina cel putin la fel de puternica care s-o inlocuiasca.
Sau democratia e prea simplificata la noi. Exista mai multe influente care au dus la haosul actual, o doctrina nu le poate rezolva fara a crea un dezechilibru similar cu cel anterior sau al revolutiei din 1789.
Malkia a scris:Si scuze, nu vad nicio legatura dintre filosofie si superstitie, respectiv supranatural. Filosofia, din cate stiu eu, are o puternica componenta rationala. Filosofia inseamna analiza profunda a lumii din jur, incercarea individului de a se distanta si de a vedea lumina adevarata a lucrurilor. Daca imi spui de superstitie si supranatural aici, incep sa cred ca nu stii de fapt ce inseamna filosofia pe care o aperi... Filosofia tine de ratiune, deci daca oamenii au devenit mai rationali nu inseamna ca s-au indepartat de filosofie.
Fraza e o constatare privind directia stiintei si directia filosofiei, in care directia stiintei a fost constanta si precisa, insa a adus si un fel de instrainare, iar cea filosofica nu a fost clar separata de influenta religioasa("Atunci cand este vorba despre chestiuni religioase, oamenii invoca toate fatarniciile si obrazniciile intelectuale. Filosofii supraincarca cuvintele cu semnificatii, pana ce din sensul originar abia daca mai ramane ceva; ei dau numele de 'Dumnezeu' unei abstractiuni oarecare confuze pe care o creeaza si deci sunt si deisti, credinciosi in Dumnezeu, in fata intregii lumi, pot sa se laude ca au cunoscut un concept de Dumnezeu mai inalt si mai pur, caci Dumnezeul lor este numai ceva mai mult decat o umbra lipsita de substanta - el numai este personalitatea atotputernica a invataturii religioase" - Freud, Viitorul unei iluzii) adica filosofia, prin metafizica a creat o realitate transcedentala, transformand notiunea de divinitate, insa fara a o respinge. Daca tot faci referire la componenta rationala presupun ca faci mai mult referire la ateismul filosofic al Secolului Luminilor care nu trebuie inteles sub nicio forma in sensul unei respingeri religioase totale, ci doar crestine si nici aceea in totalitate. Ceea ce filosofia a inceput in secolul XVIII, a continuat stiinta, stabilind definitiv locul omului in univers si oferind o perspectiva unica si majoritar acceptata asupra naturii(umane/a lucrurilor). Stiinta a eliminat orice influenta care iesea din plan natural, adica ce nu a realizat filosofia(in cel mai bun caz a eliberat masele de o teologie perversa si o superstitie paralizanta[Durant] ). Prin izolarea filosofiei, stiinta a preluat si povara conflictului dintre ratiune si credinta.
Malkia a scris:2. Da, foarte frumos, cred ca e putin probabil ca un om sa se regaseasca in totalitate in ideile altuia. Traim experiente atat de diferite si suntem atat de diferiti incat e aproape imposibil ca doua persoane sa treaca exact prin aceleasi conjuncturi care sa ii determine sa adopte anumite idei.
Ideea nu privea o regasire totala, ci partiala, insa esentiala ca sa il schimbe pe individ sau sa ii altereze radical perceptia. Nu ma refeream nici la identitatea circumstantelor, ci la ceva ce el isi doreste, dar nu intelege.
Malkia a scris:Exemplul pe care l-am dat se referea la ceea ce am vazut la cateva dintre colegele mele de liceu (pentru ca de atunci am pierdut contactul cu filosofia teoretica), si se stie ca adolescenta este o perioada de cautare a propriei identitati. Se porneste de obicei de la unul sau mai multe modele, care pot fi si filosofii...
Am intalnit si eu o asemenea persoana care dorea sa transforme lumea, in sensul sau, insa dupa un an, s-a resemnat. A inteles de ce. Ce-i drept ca era o parte placuta, o vivacitate si vitalitate care se atenueaza o data cu intelegerea si resemnarea.
Malkia a scris:Si eu pot fi deprimata si resemnata, prin prisma a ceea ce vad in jur si a imposibilitatii de a-mi materializa idealurile in realitate. Dar nu datorita filosofiei lui Nietzsche, ci strict datorita ideilor mele despre lume si viata, din experienta proprie. Si multi sunt convinsa ca nu vad negurile pe care le vad eu, dar nici eu nu pot vedea lumea atat de simplist precum o vad altii.
Am vrut sa corectez perspectiva simplificata asupra realitatii, asupra omului si partial asupra filosofiei, nu printr-o izolare in observatia/experienta proprie, ci si printr-o intelegere a ceea ce altii ca si noi au incercat sa realizeze, cu mai mult sau mai putin succes. Experienta proprie e adesea limitata si creeaza o viziune simplificata care duce la o constatare a problemelor in perspectiva proprie insa fara a le intelege adecvat. Daca apare intrebarea de ce sau cum, raspunsul e unul similar experientei proprii. Adevarul trist e ca ne desfasuram vietile in cadrul creat de ideile influente si cu toate acestea nici pe acelea nu le intelegem, pentru ca nici nu vrem.
Malkia a scris:Deci da, Ravl stia ce vorbeste - e bine ca fiecare sa isi asculte mai curand ratiunea proprie decat sa se intristeze inutil cu ideile altora, cu care nu se identifica. Mai ales adolescentii, mai usor influentabili si mai pregatiti sa imbratiseze idei noi despre lume si viata, pe care le iau... din orice surse, mai ales daca au credibilitatea filosofilor. In concluzie, consider ca filosofii ar trebui sa fie strict lectura, cu meditatia aferenta asupra ideilor (cum facem cu orice carte citita), si nu o religie... Fiecare cu propria individualitate...
Nu ma refeream la o regasire in idei, ci la o intelegere a acestora pentru o intelegere a realitatii, daca nu se intelege trecutul, se distorsioneaza prezentul. Izolarea nu ne ajuta cu nimic, individualismul asta creeaza haos si artificialitate afisand indiferenta, aroganta fata de tot ceea ce nu ii convine, nici macar nu ajuta la intelegere si rectificare, ci merge in sensul dorintelor sale astfel ca pentru a obtine ceva mai bun ajungem sa nascocim alte idei, iar daca nu sunt bune, nascocim altele si tot asa ad infinitum, in loc sa intelegem de ce nu a functionat si ce trebuie corectat, daca e ceva de corectat. Pentru simplul fapt ca vrei sa stii cum au incercat altii sa schimbe lumea si de ce au crezut in convingerile lor nu inseamna ca te uniformizezi si pierzi originalitatea sau ca nu poti deveni filosof. Filosofia lui Marx nu ar fi fost fara cea a lui Hegel.
----------------------------------------
"So much for the glory of Rome"...
