Pro Demnitate

Am deschis acest topic pentru a discuta pe marginea acestui subiect care se numeste: demnitate umana. Cred ca este nevoie de a sustine pe toti cei care mai doresc sa traiasca demn sau sa-si refaca prestigiul. Daca sunt situatii in care ai fost nedreptatit, rau famat, injosit si vrei sa spui cuiva, esti binevenit!

As fi bucuros de a gasi solutii si nu neaparat doar comment uri.

" Un nume bun face mai mult ca undelemnul de pret".

Cum se face un nume bun si ce e da facut daca l-ai pierdut?

demnitate - autoritate morala, prestigiu (DEX)

Ma gandesc aici la persoane care au suferit in urma ponegririi in mass-media, recomandari negative de la serviciu, abuzuri din partea autoritatilor, cazier juridic, dosare la securitate etc.

Te rog sa relatezi daca ai avut de suferit la serviciu pentru ca ti s-a creat o imagine falsa de altii.

demnitatea e conditia care se impune pentru a nu iti altera sufletul

este de multe ori confundata cu orgoliul este insa deosebita de el

esti demn cand nu accepti compromisuri,cand nu faci concesii cand nu esti partinitor sau cand nu arati ca esti justitiar desi asa esti.

demnitatea o ai de la inceput,grija este doar sa nu o pierzi,de recuperat mi se pare un pic mai dificil

Daca demnitatea ta,depinde de ceilalti...

Daca demnitatea ta,e doar o chestie de imagine publica...atunci cred ca pot sa vorbesc de fapt de ,,repararea orgoliului ranit".

da ,asa ese...e vorba si de repararea orgoliului...desi foarte greu reparam asta in fata celorlalti

nimfa a scris:

demnitatea o ai de la inceput

Parerea mea este ca demnitatea se dovedeste dea lungul unei vieti de om si se dovedeste prin fapte,decizii si gandurile care sunt in spatele faptelor. Nu cred ca se naste nimeni cu demnitate in codul genetic.

Unde ai dreptate : odata pierduta este greu sau aproape imposibil de recuperat,mai ales fata de tine insuti.Poti recupera o oarecare demnitate in ochii celorlalti dar odata pierduta in ochii tai...mai greu.Respectul de sine,odata pierdut....

Arcangelo a scris:

Daca demnitatea ta,depinde de ceilalti...

Daca demnitatea ta,e doar o chestie de imagine publica...atunci cred ca pot sa vorbesc de fapt de ,,repararea orgoliului ranit".

Da, demnitatea ta se vede si prin prisma felului in care esti perceput din afara.

Dar mai inseamna si stima de sine. Si in cazul asta esti tu cu tine insuti/insati.

Demnitatea este chestiune de atitudine. Atit.

Eu, cel putin, intotdeauna am admirat oamenii care STIU SA PIARDA.

Sunt atit de putini....

K0ntr0VerSy a scris:

Da, demnitatea ta se vede si prin prisma felului in care esti perceput din afara.

Dar mai inseamna si stima de sine. Si in cazul asta esti tu cu tine insuti/insati.

Pentru ca vorbeai de perceptia din afara, am asistat la un accident destul de grav. Era vorba de doi baiati care venisera din Italia si au condus toata noaptea, iar dimineata intr-o curba au pierdut controlul volanului si autoturismul a iesit de pe carosabil si a intrat intr-un copac. Tipul avea capul plin de sange, tremura de durere, si de frig, era ger si cerea ceva de baut, fierbinte. Organul de politie il facea troaca de porci pentru ca zicea: cu siguranta ai baut, iti arat italianule etc. Eu eram socat. Era vorba de un om intr-o situatie delicata...iar despre modul in care a fost tratat mi s-a parut lipsit de orice urma de respect. De unde demnitate!

Demnitatea,o fii sa ai ,,taria'' sa-ti suprimi suferinta,si sa pretinzi ca ti-e bine,chiar daca nu-ti e deloc asa? -intreb si io...