Jump to content
Forum Roportal
puiu.t

HAI, HUI

Rate this topic

Recommended Posts

de cateva zile ma gandesc la tema asta si acum incerc sa o concretizez

iata de vreau:

ca aici noi toti sa putem scrie mici insemnari de vacanta, momente cu haz care ne-au facut sa ne amuzam, de prin pelegrinarile noastre, escapade, calatorii, si in care sa putem evoca frumusetea locurilor intalnite si a emotiilor traite insotite sau nu de imagini

 

 

anul trecut, spre miezul verii, intr-o dimineata de sambata, eu si familia mea( Angela-sotia, Roxana-fica....si cateiii fireste) la cafeaua de dimineata, cu eterna intrebare-n fata: ce facem azi?

Roxana: hai la Rucar.......

din dulcea lene ce pana atunci ne obloja cu caldura ei, s-a ales praful si in 15 min eram in fata blocului gata imbarcati de plecare

uraaaaaaaaaaa!, cantam toti ca nsite capiati si punem cap-compas Agip-ul din bucurestii-noii unde sa facem plinul masinii

soarele deja incepea sa straluceasca din ce in ce mai tare......la benzinerie le cer fetelor mele: nu mai pierdeti vremea si grabiti-va

ce utopie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! cum se se grabeasca cand se alergau prin magazin dupa fleacuri?....in fine, apar stralucitoare

 

pana sa urnesc masina din loc, Roxana: Puiu, ti-ai luat insulina?

clar, m-a lovit fulgerul si schimbam sensul ...adica spre casa

pana sa ajungem acasa am stabilit cine urca sus in apartament......evident....Roxana

lista micilor freacuri pe care le uitasem:

insulina-puiu; cartea rosie si groasa de pe birou-puiu, pantalonii scurti cu volane bej-mama ; ochelarii de soare albastrii-roxana, sticla cu cafea-mama, gentuta ovala cu farduri-mama, costum baie-roxana, slapi-roxana, aparat foto-roxana, palarii de soare-roxana-angela,.....ce mai, parca era alta plecare

ne-am pus pe un ras de ne dureau burtile

in fine......am iesit dn capitala prin chitila spre tragoviste

Roxana: Puiu, lasa-o mai moale sa nu fie vre-un radar......... in maxim 1 minut am vazut masina colorata a politiei.....noroc ca eram in curba si sensurile erau despartite de marcaje inalte si amicii politisti erau pe celalalt sens.....

am cantat mai tot drumul, fiecare pe limba lui si cateii ne priveau cam ingrijorati

depasim targoviste, campullung, si oprin sa luam afine de la un localnic....mai bine nu opream....si cateii mananca afine!

doar ca ei ceva mai curat

eram ca purceii......

am inceput sa urcam lin drumul spre rucar-bran, o incantare ptr ochi si spirit

atata spatiu ....o grozavie

la un moment dat , pe partea stanga erau dealuri acoperite cu iarba verde ce se intindea pana in buza padurii si in dreapta, o lunca imensa, iar pe malul apei rece scursa din munte pasteau caii.

cai multi, vigurosi, doar cai

post-43010-1234819667_thumb.jpg

post-43010-1234819420_thumb.jpg

post-43010-1234819728_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

.....clipa moarta.......

stau tolavit in umbra verandei, rasturnat in sezlongul comod si privesc....

privesc natura uimit de imobilsmul ei

totul in jur pare a fi o poza fotografica realista

si frunzele copacilor au incetat zbuciumul si acum stau inerte intr-o incremenire ciudata

strabat cu privirea tot in jurul meu....nimic nu pare viu

nici macar ciripitul pasarelelor .....

in dreapta doi dulai dorm la fel de imobili sub o caruta ce si-a dat de mult ultima rasuflare

totul pare mort

din stanga insa apare o mica procesiune feminina

in fata o femeie plina, asudata toata cu o bluza candva rosie alaturi de una mai batrana cu parul alb stans cu un batic negru. acelasi negru ce o invesmanta.....carau pe umeri doua greble lungi, parca nesfarite

le urmau alte doua mai tinerele si cea dinspre mine purta lenesa pe un sold o odrasla ce sta agatata de sanul mamei cu mana mica negricioasa, prematur atinsa de soare

incheia cardul o fetita ce nu depasea 10 ani ce tara dupa ea o papusa veche, probabil ca trecuse in viata ei pe la multe copile, tinand cont de jegul adunat

....apoi, iar nimic....

ca o clipa lungita la refuz.

dupa un timp cat eternitatea, aud din spate, indepartat un cotcodacit vesel, ouase

ca un dirijor iscusit, cantecul vesel a inviat brusc natura, starnind vantul

..................................

 

 

 

aseara am privit luna.....

ajuns jos in fata blocului si ridicand privirea ca pentru ruga,

printre ramuri inca nedezbracate de toamna. peste blocul din fata mea ,

era ea,

luna

o luna incredibila, plina , stralucitoare

parca-mi zambea sagalnica pusa pe sotii

superba prin generozitaea ei

ca o regina a noptii plina de fast

i-am zambit si parca mi-a facut cu ochiul strengareste

aseara am privit luna.........

post-43010-1234826799_thumb.jpg

Edited by puiu.t

Share this post


Link to post
Share on other sites

Puiule, s-ar parea ca numai noi nu avem somn...

 

Noi ii spuneam "Juni", de la Juniorul.

Era in culmea fericirii, isi cumparase o Hayabusa (cea mai rapida motocicleta de serie din lume)

Intr-o seara, cu o zi dupa campania impotriva accidentelor

 

Juni a plecat in ultima lui plimbare...

A murit in impactul cu o masina.

A cui a fost vina? Mai conteaza? Juni nu mai este.

Iata cine a fost Juni. A ramas din el doar o poza pe care am dus-o cu mine pana la mormantul lui.

 

A urlat tot orasul de prea multe motoare furioase.

Nu se auzea altceva nimic, nu se putea respira de fum.

Si nici un motociclist nu a ras. Si nu a fost nici un om sa nu planga.

 

S-a mai dus unul. Oare cine va urma? Si cand?

Ce suntem noi altceva decat umbre? Diferenta e ca unele alearga mai repede.

Caci mortii iute alearga... Weil die Totten reiten schnell...

 

Ramane doar padurea in urma noastra, si o palida amintire...

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

ganduri......................

Intr-o noapte de decembrie, inspre Craciun, au pasit zeii pe neaua alba.

Erau trei intelepti, la fel de luminati, la fel de senini.

Le auzeam cantecul molcom printre ramuri de cerb, in linistea noptii depline.

Purtau cu dansii, impacarea, pacea, si-n urma lor dara de lumina cu scantaieri vesele, aratau calea.

Atunci am realizat cata nevoie avem de pacea lor, de iertarea lor, de zeii nostrii......

_________________

 

poveste de iarna

 

ieri, pe drumul serpuit ce leaga hotelul aplin de sinaia, acum in acesta perioada cu restictii severe de trecere din pricina zapezii, urcam spre cota.

intalneam rar din sens invers cate un jeep ce se incumetase sa urce si acum cobora grabit, turisti si mai putini.

la un moment dat, de dupa o curba imi apare in fata un tanar ce cobora lunga panta pe sanie, intins pe burta.

am reusit sa-l imortalizez si bucuros mi-am continuat drumul urcand panta.

dupa doar 50 metri, imi taie calea o vulpe, prima vulpe vazuta de mine in salbaticie.

a tranversat grabita soseaua si parca doar coada stufoasa mi-a ramas pe retina.

din pacate asezasem aparatul foto inapoi si am pierdut momentul............

post-43010-1234842558_thumb.jpg

post-43010-1234842362_thumb.jpg

post-43010-1234842648_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites
bun

ati dat-o in branza

era turism mah

si hai hui

idea e misto

adica iesiri spontane

vorba ta puiu

ce facem azi, pe unde hoinarim

 

In anul 2008 in Romania au murit in accidente de motocicleta 1003 oameni. 1003 motociclisti. Donatori de organe. Asa ne plimbam noi, dintr-o lume in alta, in viteza.

Astea sunt plimbarile mele.

La inmormantari.

Acolo imi intalnesc prietenii vii si pe cei morti.

Astea sunt clipele mele frumoase, iesirile mele spontane, pe care le povestesc cum stiu.

:) Poate am exagerat cu postarea mea, totusi, dar Puiu nu se supara.

Sanatate, man.

Share this post


Link to post
Share on other sites

in toamna trecuta, imi vine o idee: iesi puiule in decor sa imortalizezi, asa cum poti natura salbatica

sun degraba o amica ce locuia prin zona Caldarusani si-i propun:

ai chef sa ne prostim nitel facand poze?

se pare ca idea nu a fost rea caci raspunsul a fost mai rapid decat ma asteptam.....DA

am ajuns pe coclauri cam pe la ora 18, cand inca soarele se arata semet sus pe bolta si ve invaluia cu lumina lui blanda

gasim un mic drumeag ce parea parasit si care era ''pazit'' de o baiera grea de fier, ridic cu sfiala bariera si rulam pe acel teren parca cu sfiala

drumul desfundat rau de tot, drum pe care o masina cuminte ar fi refuzat politicis sa-l urmeze

dar cum taurul din mine........

am innaintat asa pret de cateva minute bune si drumul acum nu se mai distingea.......decat urmele grele ale unui agregat imens ascuns privirii noastre

si cateii mei au incetat sa latre, asa cum le e felul si priveau uimiti tacerea

brusc, doi dulai imensi, fiorosi s-au napustit asupra masinii si s-a parnit vacarmul doi afara, doi inauntru........circ nu gluma

priveam prin geam coltii fiorosi si ochii injectati parca cu carmin ai dulailor

eram captivul lor.......mama-masii

nu mai puteam intoarce nici masina macar

cautam disperat solutii

din fata au aparut doi lucratori cu tarnacoape grele pe umeri...erau salvarea noastra

am vorbit cu dansii si ne-au ajutat sa inaintam inca vreo 10 m sa putem intoarce

niste oameni minunati

 

le-am mai multumit odata in gand si am plecat de acolo

aproape ca uitasem de poze

iata totusi cateva cadre

 

bine mah

daca tu hai hui vrei la inmormantare e optiunea ta, iar noi nu ne vom baga picioarele in gusturile omului.

iarta si tu ME

nu-i motiv de suparare

post-43010-1234877287_thumb.jpg

post-43010-1234877073_thumb.jpg

post-43010-1234877367_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×