Dragoste si sex vs. Dragoste sau sex

Ares444 a scris:

Cred ca ai omis un detaliu, cel putin pt. mine semnificativ...care crezi tu ca te iubeste cu adevarat. Sau mi-a scapat asta printre rinduri.

Nu am omis asta. Si chiar ma gandesc din ce in ce mai mult la asta. raspunsul meu era putin mai sus. Iata-l: Pe Cristi il iubesc mai mult. Dar...incep sa cred ca nici unul nu ma iubeste suficient incat sa ma merite (poate par lipsita de modestie...si poate chiar sunt).

Ares444 a scris:

Cel mai mare dusman al nostru este <FRICA DE SUFERINTA> si asta este cel mai adesea motivul care, chiar si cind este evident, ne impiedica sa luam cele mai juste decizii.

Nu imi mai este frica de suferinta. Am cunoscut-o inca din copilarie si stiu ce "ii poate capul". Mi-e teama totusi sa nu ma fi obisnuit cu ea. Cei care ma cunosc bine imi spun ca am o doza de masochism in mine.

Ares444 a scris:

Citind cele scrise, incomplete asa cum sint, plus experienta mea in cei citeva zeci de ani pot sa afirm:

- oricind de dureros ar fi trebuie sa iti gaseseti pe altul

- timpul nu lucreaza in favoare ta si atit unul cit si altul, prin relatiile pe care le cultivi, te impiedica sa il gaesesti pe cel care ti s-ar potrivi

- boala lunga moarte sigura

Mare adevar graiesti :D

Stiu ca voi trece si peste asta, dar cateodata ma rog sa treaca mai repede...

Iti multumesc, Ares444 :)

imi pare bine ca incepi sa vezi cite putin din realitatea care te inconjoara..... imi pare rau ptr. tine ca nu poti avea tot ce'ti doresti in Cristi, si nici in Ionut pe cealalta parte... cred ca ti'ai raspuns singura cind ai spus ca nici unul nu te merita... as considera asta pierderea lor, nu a ta.... LASA'I BALTA si nu te lasa pina nu'ti gasesti ceea ce vrei la un barbat ca sa te simti "complete"... numai atunci o sa fii fericita... si poti avea si dragoste si sex de la un singur barbat....doar ca tu, nu l'ai gasit inca....

ariana2006, seamana intr-adevar cele doua subiecte, dar problema mea nu era chiar sa alegi intre 2 persoane, ci sa alegi intre 2 parti din tine: 1. sa vrei sa fii fericit, sa simti ca traiesti cu adevarat, sa urci cu capul in nori sau 2. sa lasi "prostiile " acestea pt. ca viata oricum iti rezerva multe batai de cap si daca tot ai anumita siguranta si iubire din partea cuiva, sa nu-i dai cu piciorul. Este vorba de siguranta, intr-o parte a balantei, si de teama de singuratate, in cealalta parte care inclina balanta.

Trebuie mentionat aici ca nu e vb de a alege intre o persoana cu totul indiferenta, este o persoana pe care ai iubit-o mult, care iti ofera ceea ce crede ea mai bun, si pt. care nu stii exact ce mai simti...si, cel mai important, cu care nu exista comunicare...probabil daca ar fi acest lucru toata dilema mea s-ar rezolva. Dar, spre deosebire de ce descriai tu, aici nu exista sanse de a "invata" comunicarea, daca nu s-a putut in mai bine de 2 ani....nu stiu daca se mai poate.

Si ideile erau sa dai cu piciorul la sustinere, ajutor, iubire si siguranta pe ....altceva, pe egoismul fiecarui om de a fi fericit, de a dori sa simta acei fluturasi in stomac.

Si mai se pune si intrebarea: daca acea persoana te iubeste asa mult, de ce nu se schimba pt a te face fericit? Poate astea sunt defectele ei, nu stiu (perfetiunea oricum nu o caut! )

Problema este presiunea timpului (cum spunea si Ares444) ...aliat sau inamic?.........

Astept raspunsurile voastre si scuze daca m-am indepartat de la subiect. O sa revin si mai pe subiect, data viitoare:)

8) zambesc, pt ca intr-un fel m-am regasit in situatia ta. doar ca la mine, este inca si mai complicat...eu sunt de sase luni "prinsa" intre cei doi, fara sa ma pot decide la care sa renunt. sigur, de vinovatie nu mai vorbesc...de respect, nici atat. i-am ranit si ii ranesc pe amandoi, dar cel mai mult am de suferit eu, eu ma consum cel mai mult.

in cazul tau: e bine ca ai ales sa fii singura, sa te regasesti, te va ajuta enorm.

daca tot simti ca nu poti sa faci o alegere acum, nu te grabi sa te intorci la ionut doar pt a nu fi sg. din punctul meu de vedere, sexual, daca in sase ani tu nu poti spune ca ai avut parte, nici macar la inceput, de placere, si a intervenit rutina, nu cred ca mai poate fi ceva de reparat, cred ca nici nu mai esti dispusa sa incerci asta, pt ca altfel o faceai pana acum.

in privinta lui cristi: sexul de calitate nu compenseaza sentimentele; iar eu nu cred ca el te iubeste suficient.

si mai e ceva: cu cristi ai petrecut, cat?, 2 zile? atunci, poate e vorba doar de " altceva", ceva nou...

sa-mi spui te rog ce decizie ai luat, cum s-a rezolvat la tine.

Pai nu s-a rezolvat in nici un fel. Sau nu am luat decizii care sa rezolve. Am lasat timpul sa decida in locul meu si se pare ca deja o face.

Cu Cristi nu e numai sex. Cred ca m-am exprimat eu gresit pt ca tota lumea a inteles asta. Tocmai asta e ca la el e si dragoste si intelegere. E un om deosebit din toate punctele de vedere. Problema e distanta. Sau cel putin aparent. Sau prima problema. Ma gandesc uneori ca nici nu as vrea sa am o relatie de dragoste cu el pt a nu strica ce avem acum.

Cu Ionut lucrurile devin din ce in ce mai clare. Pe zi ce trece descopar cate un amanunt care nu imi place. Uneori si cate o minciuna. Am ajuns in punctul in care zic ca atatia ani de zile nici nu a existat dragoste. Sau poate a fost a inceput insa nu imi pot da seama ce a facut sa moara.

In fine, momentan cu Cristi ma impac foarte bine de la distanta, iar cu Ionut am decis sa mai facem si sarbatorile astea impreuna si apoi sa ne vedem de viata. Stiu ce o sa ziceti...ca nu voi putea. Nu mai e mult pana atunci. Vom vedea 8)

Am iertat si am uitat atatea ca sincer m-am plictisit...De voie de nevoie inca ma intalnesc cu el. Nu suntem impreuna si nici nu mai sunt indragostita de el, dar sincer mi-am dat seama de curand ca l-am iubit mult. As fi vrut sa realizez in acele momente acest lucru...poate nu mai ajungeam in acest punct. Cum ai zis si tu nu regret nimic...am cunoscut un alt om, m-am indragostit de el, dar lucrurile stau chiar mai rau, in sensul ca e o reltie imposibila. Ajunsesem sa cred ca asta imi e destinul: sa iubesc si sa nu imi fie impartasit sentimentul. Dar gresesc...sentimentul mi-a fost impartasit de catre ambii.

Poate ca cer prea multe de la o relatie, dar simt o nevoie uriasa de a fi iubita, alintata, mangaiata si nu primesc in schimb decat cate o noapte de amor din cand in cand, pt ca a doua zi sa regret ca am facut-o.

Speranta nu se pierde oricum...stiu ca va veni si vremea mea. Vremea cand voi alege: DRAGOSTE SI SEX

[Te rog nu zi ca te-ai plictisit.Poate este vremea sa o iei de la capat...Asta nu este atitudinea cea mai potrivita pentru o asemenea situatie.

Intre timp am mai citit ceva din ce ai scris si am inteles mai bine...dar eu raman de parere ca orice ar fi tre sa mergi mai departe cu fruntea sus.Gandeste ca este vremea inceputurilor...Nu stiu,eu am ajuns la pace cu mine,am inteles ca trebuie totusi sa ma apreciez mai mult.

Si ce naiba...manifesta o atutudine flower power incurajeaza-te,puneti un motto si motiveaza-te .Repeta I'm the best and fuck the rest.In primul rand trebuie sa te respecti tu si astfel te impui si celorlalti.

Mai ales acum nu e momentul pentru depresii...o sa fie bine.Stiu asta .Am incredere ca te vei descurca.

Parca vroiam sa ma spun ceva...nu mai stiu ce.Dar ai incredere si nu gandi negativ ca nu are nici un sens.

Nimic nu este imposibil Dana, daca vrei cu adevarat. Eu, ca si tine, mi-am pierdut speranta...Cum zicea si Ares444, cred ca ceea ce ma impiedica si pe mine, si in general pe noi oamenii sa luam o decizie si sa o parcurgem pana la capat, indiferent de consecintele ei, este teama de a suferi. Si sunt de acord si cu tine. Am suferit destul si nu imi este teama de ea, ci imi este teama ca nu m-am obisnuit cu suferinta. Dar parca sufar mai mult in relatie, decat daca as fi fost singura....Parca imi face mai mult rau faptul ca sunt cu el, decat daca as fi singura. Intr-adevar, imi este teama sa renunt la el pentru ca il iubesc....dar pe zi ce trece descopar ca oricat m-as stradui eu si oricat as lasa de la mine ca sa fie bine, nu este. Si am lasat de la mine prea mult. Atat de mult, incat nici eu nu mai pot....Am obosit sa tot incerc.....sa tot sper ca maine va fi bine cand stiu cu siguranta ca ma mint singura, ma amagesc, pentru ca nu va fi mai bine. Si ce sa fac?! Sa ma complac intr-o relatie caracterizata de incertitudine si de nesiguranta doar de teama ca voi suferi pe urma? Ca voi fi singura? Ca bat Sarbatorile la usa si eu nu am pe nimeni alaturi....? Cred ca da. Dar stau si ma gandesc pe partea cealalta ca ma chinuiesc singura degeaba. Noi femeile intoarcem pe toate partile chiar si o singura fraza de-a lor, ii dam zece mii de interpretari, ne chinuim intrebandu-ne "daca a vrut sa spuna asta?" sau "daca a vrut sa spuna asta sau a zis asta?", pe cand ei iau lucrurile atat de simplu....asa cum le sunt date. Daca le zicem adio, adio ramane, daca le zicem sa ne lase in pace, ne lasa in pace, pe cand daca ei ne zic noua adio, stam si plangem, incercam sa le gasim o scuza, sa credem ca nu a vorbit serios, ca poate era nervos, etc.... de aceea incerc sa ma detasez. Incerc sa-mi alung gandurile, sa nu ma mai gandesc, ca sa nu imi fac rau singura. Uneori si mie mi se pare ca sunt masochista. Stau si ma gandesc daca nu cumva am gresit cu ceva, de am o asemenea pedeapsa...

Heidy ...nu stiu daca te intereseaza dar uite sfatul meu:

-in seara asta fa nani si uita.Maine este o alta zi.Maine dimineata vei vedea totul altfel.

Lily Anne (L.o.T) a scris:

Heidy ...nu stiu daca te intereseaza dar uite sfatul meu:

-in seara asta fa nani si uita.Maine este o alta zi.Maine dimineata vei vedea totul altfel.

Asta imi zic in fiecare seara. Ce bine ar fi daca chiar ar tine minciuna asta....