Început de hipnotiq, Mie 11 feb 2009 · 12 răspunsuri · 4.933 vizualizări
cand spun severi nu ma refer la corectii sau lucruri de genul asta pentru ca dupa parerea mea asta denota incapabilitatea parintilor de a se face auziti prin alte metode ......ma refer la lucruri acceptate ca fiind normale (fumat , ect)
sunteti parinti libertini sau comunisti ........credeti ca rigiditatea o sa va tina copilul in siguranta?
lumea din jur zice ca-s prea putin severa...acum...a mea e mica, dar ma gandesc cu groaza cam ce o sa fiu in stare sa-i interzic, avand in vedere ca nu prea stiu ce sa-mi interzic si mie 
Astept sfaturi.
Bunicii nostri spun ca sunt prea permisiva...ca o sa fie un rasfatat, un needucat, un derbedeu. Ei sunt chiar severi cu el si de asta nici nu-i prea iubeste....mi-as fi dorit pentru copilul meu nistre bunici asa cum am avut eu pe buna mea. Cand imi era mai greu si toata lumea ma condamna numai la ea gaseam intelegere.
Nu sunt severa. Sunt permisiva si nu-i refuz nimic. Dar nici el nu-mi cere marea cu sarea. E un copil bun.
severitate e un cuvant care nu-mi place...
copilul nu se naste autostiutor..deci trebuie indrumat in primul rand in cea ce priveste spatiul in care traieste si care se largeste cu varsta...e absolut esential pr dezvoltarea normala a unui copil sa i se puna granita e chiar vital...altfel ne trezim in scurt timp cu un mic salbatec care se chinuie si chinuie pe altii...copilul trebuie sa stie ce e voie si ce e interzis...ma refer ca nu e voie sa traga marfa de pe rafturi cand mergeti la cumparaturi..ca nu e voie sa traga pisica de coada...ca nu e voie sa se catere pe mobila sau pe perv. ferestrei..sa nu apese pe orice buton vrea...sa nu coboare de pe totuar...sa nu o ia la fuga de unul singur..sa nu-si distruga jucariile samd..iubirea fata de copil se manifesta fizic cu multe imbratisari si saruturi...nicidecum cu permisivitatea de a face ce i se nazare...caci aceasta al zapaceste si-l face sa incerce tot timpul limitele...periculos pt el si pt voi...
desan a scris:severitate e un cuvant care nu-mi place...copilul nu se naste autostiutor..deci trebuie indrumat in primul rand in cea ce priveste spatiul in care traieste si care se largeste cu varsta...e absolut esential pr dezvoltarea normala a unui copil sa i se puna granita e chiar vital...altfel ne trezim in scurt timp cu un mic salbatec care se chinuie si chinuie pe altii...copilul trebuie sa stie ce e voie si ce e interzis...ma refer ca nu e voie sa traga marfa de pe rafturi cand mergeti la cumparaturi..ca nu e voie sa traga pisica de coada...ca nu e voie sa se catere pe mobila sau pe perv. ferestrei..sa nu apese pe orice buton vrea...sa nu coboare de pe totuar...sa nu o ia la fuga de unul singur..sa nu-si distruga jucariile samd..iubirea fata de copil se manifesta fizic cu multe imbratisari si saruturi...nicidecum cu permisivitatea de a face ce i se nazare...caci aceasta al zapaceste si-l face sa incerce tot timpul limitele...periculos pt el si pt voi...
concret, ce i-ai interzice copilului tau?
in relatiile cu lumea de ex, cat de sincer "are voie" sa fie?
cat de mult ii lasi personalitatea sa-si spuna cuvantul?
ce, din ce faci tu, il poate afecta iremediabil?
X.E.N.A. a scris:concret, ce i-ai interzice copilului tau?in relatiile cu lumea de ex, cat de sincer "are voie" sa fie?
cat de mult ii lasi personalitatea sa-si spuna cuvantul?
ce, din ce faci tu, il poate afecta iremediabil?
in primul rand se discuta pe tema respectiva..a interzice pur si simplu fara explicatiile de rigoare face treaba invers..trezeste curiozitatea lucrului interzis...
personalitate asi spune oricum cuvantul..si vine respectata...
sinceritatea trebuie lasata in voia ei...oricum cu varsta invata singur sa o manipuleze...
cea ce poate afecta iremediabil un copil sunt duble intelesuri,lipsa de comunicatie ,lipsa de informatie,lipsa de explicatii,agresivitatea verbala si fizica,lipsa limitelor,tratarea lui ca un obiect ,si lipsa de iubire si manifestarile ei fizice adica multa apropiere fizica..niciodata sa nu refuzati imbratisarea indiferent cat de ocupati ati fii..
chestia asta cu limitele nu prea o inteleg......eu sincer am avut voie sa fac aproape orice si consider am un caracter bine conturat...........limite.....urat cuvant .....aveti cumva copil retardat? nu face diferenta intre bine si rau?va doriti un copil cu imaginatie , care sa se descurce indiferente de situatie sau ii frangeti aripile inca din copilarie....toata viata sa astepta sa ii spuna cineva ce sa faca , sa caute aprobarea , daca a facut bine sau nu.....limitele sunt bune daca copilul este mic , nu stie inca ce este lumea.....e in faza de cunostere , consider ca rolul parintilor este unul de echilibrare , fiecare copil (exceptand cei mici categoric dependeti de pariniti) trebuie sa isi urmeze un drum propriu sa isi formeze o personalitate proprie si parintii sa ii readuce pe fagasul normal daca se abat , nu sa le trasese drumul ......
ex..."vreau sa fi avocat' ...oh really? va folositi copii pentru a ideplini vise proprii neimplinite ?
sfatul meu din perspectiva copilului ...limitele sunt bune , insa cu moderatie......daca ii interzici copilului o multime de lucruri o sa fie un risc ridicat sa le incerce pe toate ca o sa se gandesca ca nu au cum sa fie asa de multe gresite , pe cand daca ii interzici doar cele importante si periculoase iar pe celelate doar sa il avertizezi despre ele , cand o sa apara curiozitatea o sa le incerce pe cele din urma si o sa zica "hey mama avea dreptate , daca asta e asa daunatoare pentru mine nici nu vreau sa le incerc pe cele interzise "
o sa spuneti ca nu am dreptate......poate nu am , sau nu in totalitate dar ganditiva la cantrastul acelas intre copii care ajung sa se drogheze cu toate ca parintii se bat cu pumnul in piept ca iau crescut extraordinar de bine (poate prea bine ) , si copii libertini care nu fac asa multe prostii cu toate ca ar avea ocazia (cum e si cazul meu )......este mai bine sa iti informezi copilul despre pericolele care il paste daca face acel lucru decat sa il interzici , caci lucrurile interzise atrag
daca am exagerat imi cer scuze ......critici accept , sunt inca tanar mai am timp sa invat
hipnotiq a scris:chestia asta cu limitele nu prea o inteleg......eu sincer am avut voie sa fac aproape orice si consider am un caracter bine conturat...........limite.....urat cuvant .....aveti cumva copil retardat? nu face diferenta intre bine si rau?va doriti un copil cu imaginatie , care sa se descurce indiferente de situatie sau ii frangeti aripile inca din copilarie....toata viata sa astepta sa ii spuna cineva ce sa faca , sa caute aprobarea , daca a facut bine sau nu.....limitele sunt bune daca copilul este mic , nu stie inca ce este lumea.....e in faza de cunostere , consider ca rolul parintilor este unul de echilibrare , fiecare copil (exceptand cei mici categoric dependeti de pariniti) trebuie sa isi urmeze un drum propriu sa isi formeze o personalitate proprie si parintii sa ii readuce pe fagasul normal daca se abat , nu sa le trasese drumul ......ex..."vreau sa fi avocat' ...oh really? va folositi copii pentru a ideplini vise proprii neimplinite ?
sfatul meu din perspectiva copilului ...limitele sunt bune , insa cu moderatie......daca ii interzici copilului o multime de lucruri o sa fie un risc ridicat sa le incerce pe toate ca o sa se gandesca ca nu au cum sa fie asa de multe gresite , pe cand daca ii interzici doar cele importante si periculoase iar pe celelate doar sa il avertizezi despre ele , cand o sa apara curiozitatea o sa le incerce pe cele din urma si o sa zica "hey mama avea dreptate , daca asta e asa daunatoare pentru mine nici nu vreau sa le incerc pe cele interzise "
o sa spuneti ca nu am dreptate......poate nu am , sau nu in totalitate dar ganditiva la cantrastul acelas intre copii care ajung sa se drogheze cu toate ca parintii se bat cu pumnul in piept ca iau crescut extraordinar de bine (poate prea bine ) , si copii libertini care nu fac asa multe prostii cu toate ca ar avea ocazia (cum e si cazul meu )......este mai bine sa iti informezi copilul despre pericolele care il paste daca face acel lucru decat sa il interzici , caci lucrurile interzise atrag
daca am exagerat imi cer scuze ......critici accept , sunt inca tanar mai am timp sa invat
nu ai postat nimic gresit!!! limitele sunt in functie de varsta ,ai inteles f.bine...nu se poate sa pretindem ca un copil sa stie ce e primejdios sau nu..explicatile sunt intelese iarasi in functie de varsta...nu pot vorbi cu un copil de 3 sau 5-8..ani de pericol de molestare sexuala..dar pot sa-i cer sa nu se lase abordat de straini pt ca iar putea face ceva neplacut sau dureros..ai dreptate..limitarea maxima sau absurda nu face nici un bine....meserie grea ne???
De foarte putine ori am incercat "sa ma impun" in fata copilului - nu-mi place termenul, in general. Nu intervin ferm decit atunci cind este vb. de siguranta. In rest, poate experimenta, pentru ca vreau sa fie o persoana care sa gandeasca, nu una care sa se supuna. Pentru ce sa deprinda obedienta in defavoarea capacitatii de a decide?!
Cred ca povestirea asta se potriveste la acest subiect:
"
Editat Mie 11 feb 2009 22:11
Jadora a scris:De foarte putine ori am incercat "sa ma impun" in fata copilului - nu-mi place termenul, in general. Nu intervin ferm decit atunci cind este vb. de siguranta. In rest, poate experimenta, pentru ca vreau sa fie o persoana care sa gandeasca, nu una care sa se supuna. Pentru ce sa deprinda obedienta in defavoarea capacitatii de a decide?!Cred ca povestirea asta se potriveste la acest subiect:
"
