Io am fost acu două luni la un doctor oltean, pierdut prin Dobrogea, să-mi fac EKG-ul, la controlul anual. La un moment dat asistenta îl cheamă pe doctor să-i zică nuș ce, că nu-i plăceau graficele ălea. Io-i zic: „Bre, nu vă supărați, n-am nimic cu inima sau cel puțin n-am avut nika până acum. Mai puneți încă o dată ventuzele alea. Până la urmă a ieșit ok. În fine, dar la plecare, doctoru, ca să nu zică că nu mi-a spus nimic și ca nu cumva să se simtă neîmplinit, mă întreabă: „Mănânci sărat?”. Zic „Da, conform obiceiului local”. și-mi zice: „Ah, nu-i bine. Mai uită-te și dumneata prin buletin!”. Era să-i zic: „Mai uită-te tu, băh, nesimțitule!”. Dar nu i-am zis nica. Am plecat cu un aer detașat și împlinit.