AM SCRIS ca NU_MI APARTIN
Pe susul lacului
poezie [ ]
poezie dadaista
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de...... [gargbird ]
2004-11-18 | |
Broastele mari cu ochii verzi ca marea
Casca cu pene si pui de istov;
Poate ca ieri si-au indreptat cararea
Spre vechiul calciu putrezit si mov
Si cand banalul pitoresc se-aduna
Caut pajisti albe-n litere de scrum
Sperand, ca un balon de muci sub luna,
Ca viata sa n-ajunga iute fum.
O!O!Ce vise lungi de seva
Cutremura lacasul implinit
Dar vad camasa lunga si acerba
Ce-mi pune piedica cu-n gest scarbit
Si cad peste pacatul cel mai tare
Prea-nveselit de lacrimi,perspicac
Scutur din cap cu bratul ce ma doare
Si-mi vars necazul crancen sub copac
Mi-e lene sa gandesc la penitenta
Cu toate ca-s solfegiu citadin
Croit din forta,ura si potenta
Si absorbit de somnul unui scrin
Ingalbeniti copaci cu frunze negre
Ce-nmuguresc pe veci indurerati
Pocnesc de dor prin sarmele alegre
Purtand pecetea hunilor barati
Caleidoscopul pare-o paranteza
Vesnic inchisa,cu-un picior in prag
E cam batran,si-i trebuie proteza
Peruca,ochi de sticla si toiag
Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
Radea ciobanul dintr-un varf de par
Insa degeaba rade-ntr-una ha ha
El rade-ntr-una ha ha in zadar
Un univers scaldat in ploi de sange
Urla spargand la stele cu-un topor
Iar ochiul lui cel stang, care nu plange
Zacea strivit de talpa sub covor.
Incognoscibilul apare ca o geana
De muritor flamand si rebegit
Ce rage cand l-apuca cate-o toana
Si iese numai noaptea la plivit
Doar cimitirul doarme... oboseala
Isi face veacul numai printre morti
Cei vii isi poarta-ntr-una lenesi boala
Pe drumuri, prin ferestre,usi sau porti
Oprelisti certe stau in calea sortii
Blesteme crancene se-nfing in cer
Si cei ce stau acum pe patul mortii
Plang,rad,isi sufla mucii,tac si pier.
Ingemanate nunti cu plete ninse
Ce tin cununa de margean pe piept
Se strang puhoaie printre mii de vise
Si studiaza-n facultati de drept
Fragmente-ngemanate in racoare
Au tremurat senine-n ochi de miel
Si tulburate au picat in soare
Ducand cu ele ultimul pastel
Adio,am plecat la vanatoare
Fara de spaima,fara de macel
Sa vad un pui de urs polar cum moare
Si ma-sa sta si plange langa el
Fantome albe fug prin praful noptii
Cu ganduri ratacite-n cap de fum
Se intalnesc cu liliecii,coptii
Ce-si scapa florile de doliu-n drum
Doar un dement mai poate sa-ntrevada
Multimile de ingeri printre nori
Tragand cu disperare,ca sa cada
Ale ratiunii luminoase sfori
Un arabesc complex ca emisfera
Uitatilor cazuti in nefiresc
Spargeau cu pietre dure calimera
Unui poet isteric si grotesc
Doi varcolaci ranjesc sub o rachita
Cantand poemul mortii in duet
Iar moartea plange-ntr-una ca o vita
Sacrificata sadic de-un poet
Doar eu sunt singur!O!Ce senectute
Vicisitudinii frustrat cirac!