Buna seara, stimati colegi si colege intru nobila arta a poeziei! Ma intorc din exilul literar la care am fost supus cu voia mea...adica fara voia mea, desigur, dar acum sunt liber ca un fluturas iesit din cristalida care si-a uitat pompa de umflat aripioarele inauntru si acum e in cadere libera, iar plictiseala mea... adica entuziasmul meu, fireste, este atat de puternic, incat voi inventa exclusiv pentru dumneavoastra, numai in aceasta saptamana.... Premiul Puli...tzer! Ba nu, stai, ca ala a fost inventat de altul. Premiul Mion Lehante!
Mion Lehante, un trubadur cantaret la bostan cu coarde toamna si la pieptene cu barba iarna, a fost contemporan cu Miguel de Cervantes Si vadra...adica Savedra, desigur.
Opera lui Lehante s-a pastrat si astazi, pe cale orala (nu o putem reproduce, ca s-ar speria copiii de mingi) si pe cale literala. Din creatia lui Mion Lehante amintim: "Copacul ilustru", un poem despre o girafa care putea sa se scarpine cu piciorul dupa ureche (Grigore Ureche, desigur), "Ciorba ancestrala", in care evoca episodul celebru in care a primit un castron cu ciorba in sacul cu manuscrise si in special "Maroul este cea mai frumoasa culoare, sa mor eu!", capodopera genialului Lehante referindu-se la faza cand era sa fie ars pe rug de Inchizitie pentru poluare orala.
Vechile premii nu s-au reportat, au intrat in patrimoniul national, mai putin bicicleta, care a ajuns la spital impreuna cu fericitul castigator care a plecat cu ea.
Dar, datorita mie, care am strabatut mii de kilograme...adica de kilometri, desigur, au aparut alti sponsori binevoitori, care vor forma buchetul miresei...adica buchetul de premii, desigur, dupa cum urmeaza:
Premiul III: o noapte romantica de unul singur intr-o groapa proaspat sapata, oferita de cimitirul "Valea"...adica "Jalea", desigur;
Premiul II: un consumator de bere automat cu orificiu ajustabil (are vreo 88 de ani, nu vorbeste si nu se agita, doar bea bere), ideal pentru petreceri prelungite, oferit de Ministerul Evidentei Statisticilor din Sondaje al Consiliului Local din Namoloasa si Posta Calnau, prin domnul Secretor...adica Secretar de Stat, desigur, Terente Ovidiuane - Binder, teolog incarcerat si doctor in Scarpinat cu degetul aratator la Universitatea de stiinte nazale din Orinocco, jud. Buzau;
Premiul I: o razatoare cu sens dublu de la Spitalul de Morti din Vaslui si un ciocan de lemn fara coada si fara ciocan, pentru ca a fost pus pe foc, accidental; in locul lui se va inmana o diploma, ba nu, si aia a fost pusa pe foc; iata, se va inmana o carte de colorat gata colorata... ma scuzati, SI AIA, a fost pusa pe foc! Gata, s-a rezolvat. Un stingator manual, folosit, de unica folosinta, oferit de sergentul de la tulumba Dorin Parchelarie.
SI acum, in speranta ca inspiratia voastra a fost atrofiata...adica stimulata, stimate colege si colegi, nu mai pot decat sa adaug:
(Vorba poetului, adica a mea):
Sa curge versele, sa cade
Ca cand e premii multe este
Si multi poeti ce-n cur..te sade
Si scrie multe verse, bietii
Dar rasplatirea este multe
Ca cand e sponsori este bine
Si lume care sa te-asculte
Si cu cartofi s-arunce-n tine
Atunce simti c-ai atins cerul
Vitez poete, plin de poante
Castiga dara efemerul
Premiu intai: Mion Lehante!
Va multumesc!
