No pun intended
Mi-a spus candva un om cu minte ca propaganda e o arta
Si doar prin manarii verbale prosteste ciobul oala sparta;
Cand esti manat pe o alee cu ochii innegriti de zgura
O iei hai-hui pe drum, orbeste, si-ajungi direct in fundatura.
Tocandu-ti fin realitatea, te vor lucra sarguincios,
Rastalmacind-o pana lumea o vei vedea complet pe dos -
Cand ropotele de sloganuri in crunte strigate abunda,
Te-ndoi sub greutatea fricii si-atunci cararea ti se-nfunda.
Au acoliti pe la redactii, ce-n sentimentul lor profund
Aplauda cu sapte palme ce tu ai socoti imund;
Ei li se gudura la cizma, cum face-un caine in calduri -
Din biata libertate a presei au mai ramas doar frimituri.
Incerci din rasputeri a face apel la ratiunea ta,
Si la firestile instincte ce le-ai dosit pe undeva,
Dar in abrambureala mintii, in neuroni de vlaga storsi,
Legile firii, stalciate, ti se facura toate bors.