Stimate colege si colegi, ce sentiment de plictiseala... adica de bucurie, desigur, ma incearca in aceste clipe de apriga polemica in verse intre acesti jalnici...adica talentati, desigur, poeti! Cu ce as putea compara aceste imprecatii... adica bijuterii literare? Poate cu ciocnirea dintre doi nori? Sau poate cu ciocnirea, in miez de noapte, a lui nea' Costica intr-un stalp de telegraf pe cand mergea pe bicicleta fara far prin ploaie, cantand "New York, New York"? Cuvintele mele sunt prea mici sa descrie jalea... adica incantarea, desigur, a juriului.
Care juriu se grabeste (cum se grabeste un pitic sa prinda un loc in fata la un spectacol de strip-tease ca sa poata vedea si el alte funduri decat pe cele ale spectatorilor), se grabeste sa ofere poetilor Dani Quinn, Somesh si in ultimul rand... adica nu in ultimul rand, desigur, Newtask, mentiunea speciala a juriului, care consta intr-un lighean smaltuit, verde, aproape nou, e doar putin gaurit din cauza ruginii, si un bomfaier manual cu maner reglabil si racire cu apa dintr-o sticla de la Cola cu dopul gaurit, pentru a putea imparti ligheanul.
Felicitari!