Era o sfanta...prea curata,
Si,mai presus de lumea toata
Ea era.
Nici ingerii macar nu ajungeau
La sfantu-i nas.
Cumplita-i sila ce-o cuprinse,
Vazand dezmatul ingeresc
Ii bucura pe toti dusmanii...
Cand glasul sau -nepamantesc
Din cer tuna!
Si ura-i sfanta,proletara
Dar si burgheza,totodata
Ca un suvoi de piatra rara
In pozezle-i revarsata
Atata har,atata lustru...
Ca sa acopere risipa
De rautate si sinistru
Cu care mi-a tintit aripa.
Ca sfanta este,si suava...
De haruri multe si ciudate
E plina toata(ca de salbe)
De cocosei din aur galben
De aplecata sta de spate...
Si bine imbracata este
Nu goala,ca ii e rusine
De ochiul crud,
Al crudei zloate
Ce o priveste-n nesimtire
Nu dezmatata,nici frivola
Ci pura-i pura rautate
Ce o arunca in parabola
Peste acei ce nu vor tace...
Ca toti ca dansa trebe-anume,
Sa cugete...si nu altminteri
Sa-i pupe poala 
sfintei rochii
Si proslaveasca in nestire
Gandul.
O,tu,icoana vie
Ce lectii dai de echitate
Mai vezi-ti lungul nas,cumatra
Si barna ta,intai o scoate!
