Pentru doi oameni foarte speciali...
A fost odata, nu stiu cand
Un troll zbarcit si mititel,
Cu parul de pe spate-n vant
Si rapciugos ca vai de el.
Desarta ciud-a tuturor
Il alunga o zi sau doua,
Ca pe o ciuperca noua
(Nu sub copac, ci la picior).
Nu stiam, dar creatura,
Fiinta hada si gregara,
Ca sa-si improaste iar latura
Si-a angajat si secretara...
Mai e pe-aicea o copila
Ce se vrea dulce si gracila;
Pacat ca tot scuipa otrava
Din perspectiva mult prea grava...
Urla si-acum, ca lupii-n vant,
Din simtamantu-i foarte pur -
Din orificii, cate sunt,
Vorbele ii ies pe c**...
pentru voi !