"Ortodox sau catolic?" O intrebare foarte nefericita, sau foarte fericita, dupa caz. Nefericita daca se merge intr-un stil "partidist", confundandu-se elementele formale cu cele fundamentale. In acest sens vad destul de multe prejudecati si prea putina cunoastere reciproca. Exista mult mai multe elemente comune decat cele care separa, dar nu prea ne place sa vedem asta, pentru ca ne temem sa ne pierdem identitatea. Exista si multe elemente inexacte, ca sa nu spun chiar rautacioase care se prolifereaza pentru a "consolida" propria identitate. Daca de aici rezulta dispret sau chiar dusmanie reciproca, mai suntem crestini?
Intrebarea este fericita daca ne punem problema cunoasterii mai profunde a propriei credinte si pe cea a celuilalt. Asta duce la purificare de elemente nefaste si ne face, si pe unii si pe ceilalti sa crestem.
Problema comunitatii se pune in felul urmator: eu am o relatie personala cu Dumnezeu (recunoscand ca nu cunosc si nu pot trai tot ce inseamna credinta, Dumnezeu..., avand de a face cu o forma putin subiectiva - nu subiectivista!). Tu te afli in aceeasi situatie. El la fel... Suntem in acest caz o comunitate care are ca unic Tata pe Dumnezeu, iar intre noi suntem frati, si avem si acelasi "hobby". Si din cand in cand punem in comun, in celebrari comunitare, ceea ce avem in comun si ne si alimentam in acelasi timp, ne sprijinim, ne bucuram impreuna...
O spun pentru ca sunt multi care afirma ca relatia personala este cea importanta (adevarat), dar in realitate manifesta un fel de inchidere in sine, in pozitie de autoaparare in fata unei diversitati care depaseste posibilitatile proprii de control, orientare... simptom tipic societatilor care se deschid "erei comunicarii" si care vad ca lumea este un pic mai larga decat o credeau si incep sa nu se mai simta siguri.
Daca aceasta autoaparare duce la relativizare a ceea ce nu este relativ, sau la atitudini de atac, atunci nu se poate decat pierde. Daca duce la o pozitionare din care sa putem sa analizam la rece lucrurile pentru a creste echilibrati, perfect: un mare pas spre maturizare.
