Cititul noaptea tarziu

Moonchild a scris:

Cat de tarziu ati stat sa terminati o carte si care a fost cartea? :roll:

Haruki Murakami ... de la 12 pana pe la 4 " Padurea Norvegiana "

Baietii din strada Pal de Molnar Ferenc

e o carte a copilariei.Nu stiu ce m-a impresionat.cred ca micul Nemeseck

O carte care chiar m-a placut (si am stat pana la 2 si ceva noaptea ca sa o termin) a fost ,,Fortareata digitala" de Dan Brown.Titlul nu e cine stie ce ,dar odata ce citesti primele 100 pagini nu poti sa o mai lasi.O recomand cu caldura.

Zori de zi. Am inceput-o la orele 22, am facut noapte alba, nu am mancat,baut, miscat nimic si am terminat-o la orele 19.

MMlgirl a scris:

Zori de zi. Am inceput-o la orele 22, am facut noapte alba, nu am mancat,baut, miscat nimic si am terminat-o la orele 19.

Nu te-ai miscat o zi? :) Inseamna ca e o carte extraordinar de buna

N-am stat pana tarziu sa citesc. Dar de multe ori m-am sculat mai devreme dimineata!

De foarte multe ori stau pana noaptea tarziu sa citesc, si uneori ma prinde chiar dimineata- dar asta atunci cand nu mai pot rabda si trebuie sa termin cartea, pentru ca sunt prea curioasa sa aflu deznodamantul. Imediat dupa aceea regret, pentru ca parca as mai fi tras de timp. Nu-i problema. E timp destul si pentru re-citiri.

Ametist a scris:

De foarte multe ori stau pana noaptea tarziu sa citesc, si uneori ma prinde chiar dimineata- dar asta atunci cand nu mai pot rabda si trebuie sa termin cartea, pentru ca sunt prea curioasa sa aflu deznodamantul. Imediat dupa aceea regret, pentru ca parca as mai fi tras de timp. Nu-i problema. E timp destul si pentru re-citiri.

asta mi-a adus aminte si de mine cand puneam ceva sub usa ca sa nu se observe dunga de lumina noaptea tarziu , pentru ai mei care imi spuneau ca-mi stric ochii.

si alegeam de obicei carti mai groase pentru a nu le termina repede :D

nimfa a scris:

asta mi-a adus aminte si de mine cand puneam ceva sub usa ca sa nu se observe dunga de lumina noaptea tarziu , pentru ai mei care imi spuneau ca-mi stric ochii.

si alegeam de obicei carti mai groase pentru a nu le termina repede :D

Eu din pacate am geam la usa (un patrat de geam sus), asa ca mereu se prindeau cand citeam noaptea tarziu, chiar daca lasam doar lumina de la lampa.

Acum e altceva. Mi-am castigat independenta. :D Nu ma mai bate nimeni la cap ca stau ca bufnita cu ochii lipiti de paginile cartii.

BlueSugar a scris:

Pana nu de mult timp,obisnuiam sa citesc nopti intregi carti virtuale,pentru ca biblioateca mea saraca nu permitea prea mult.

Dar de curand,am primit de la o matusa,iubitoare de carti ca si mine,o impresionanta biblioteca ce cuprinde aproape 2700 de carti.Matusa nu a murit,insa este aproape oarba,stindu-ma ca toata viata mea,inca de mic copil am ajutat-o cu cartile si am considerat acele carti sfinte si ca mi-am dorit mereu acele carti,mi le-a dat mie,pe toate.O doamne,ce fericire.Iti multumesc suflete drag ce m-ai facut fericita.Si pentru ca tu mi-ai insuflat dragostea pentru carti.Poate intr-o zi,o sa-ti dedic o carte...Cu toate ca nu am talent la scris,o sa incerc.

Le-am imbracat pe toate,le-am pus numele meu pe ele,o placere sa le rasfoiesc si sa le ingrijesc.

Dar acum ce desfatare...Sa nu mai stau cocosata pe canapea cu laptopul in brate ca sa citesc o carte.Acum am carti cu care merg noaptea in pat si stau intinsa si citesc pana imi vine omul de la munca dimineata....

Si o le las la randul meu mostenire.Le iubesc ca pe ochii din cap si le voi lasa celui ce va merita!

Indiferent ca-mi e copil sau strain,numai sa le iubeasca cum le iubesc eu!

Ceea ce spui tu e de vis, e absolut spendid... e visul meu :D

Se potriveste cu fragmentul acesta:

"Casa era un urias labirint de carti. De-a lungul peretilor, din podea pana in tavan se inghesuiau volumele, intunecate, mirosind a legatura de piele, placute la pipait, fosnitoare, cu titluri si canturi aurite, pagini translucide si tipar ales. Toate operele gandirii universale se gaseau in rafturile acelea, asezate fara o ordine aparenta, desi profesorul isi amintea precis unde e fiecare. Operele lui Shakespeare se odihneau alaturi de Capitalul lui Marx, maximele lui Confucius stateau langa Viata focilor, hartile vechilor navigatori erau asezate langa romanele gotice si poemele Indiei. Consuelo stergea cartile de praf cateva ore pe zi. Cand termina cu ultimul raft trebuia s-o ia de inceput cu primul, dar asta era partea cea mai placuta a muncii. Le apuca atent, le scutura de praf, mangaindu-le si le rasfoia paginile cufundandu-se pret de fiecare clipe in lumea fiecarei carti. A invatat sa le recunoasca si sa le stie locul. N-a indraznit sa le ceara niciodata cu imprumut, asa ca le scotea pe furis, le ducea in camera ei, le citea noaptea si le punea la loc a doua zi."