Ne-am despartit de 2-3 zile, dupa o relatie de 2 luni. Principalul motiv pentru care ne-am despartit a fost acela ca de Mos Craciun nu am fost cu ea si familia ei (tata, mama) la nepotica ei, desi imi spusese de acea zi de la inceputul relatie. In familia ei asa s-a procedat in fiecare an, insa am simtit ca dupa 2 luni nu fac parte inca din familia ei. I-am cunoscut parintii, fratele, cumnata si nepotica, insa simteam ca este mult prea devreme sa intru in viata si familia ei. Asta m-a costa scump, despartirea, o despartire care a venit si datorita altor intamplari pe care acum le regret.
Inaintea acestei relatii m-am despartit din cauza ca sufocam persoana respectiva cu telefoane multe zi de zi si din cauza a prea multe dulcegarii. Atunci mi s-a reprosat asta si mi-am propus ca in viitoarea relatie (cea care tocmai s-a terminat) sa incerc sa nu mai fiu eu insumi, sa nu o mai sufoc cu dulcegarii si telefoane zilnice. Mergeam la ea in camera aproape zi de zi, insa nu ma simteam in largul meu de a face ceva. Simteam ca este nevoie de dragoste si iubire, dar faptul ca parintii ei erau in cealalta camera ma nelinistea. Eram incordat si stresat ca relatia se plafoneaza si nu-i pot oferi persoanei iubite dragostea si iubirea mea. O invitam in fiecare zi la o cafea la vreun restaurant, doar sa nu mai mergem la ea. Am invitat-o de cateva ori si la mine, dar subtil, insa am fost refuzat.
Au mai fost si alte greseli din partea mea, unele dintre ele tot datorita faptului ca nu am fost eu insumi. Dadusem gres in relatia anterioara si voiam ca acum sa fie totul ok. Tipa cu care eram acum insa isi dorea contrariul. Si...daca as fi fost eu insumi, daca ii aratam dagostea si iubirea mea, daca o sunam de mult mai multe ori zilnic, ar fi fost totul minunat.
Am discutat in ziua despartirii despre aceste cauze si intamplari la o cafea timp de 1-2 ore. Atunci am fost eu insumi si asta si-a dat seama. Nu mai eram tipul incordat si retinut in vorbire. Fiecare a inteles unde a gresit. Era normal ca eu sa-i fac curte si sa actionez sub impulsul sentimentelor, insa credeam de fiecare data ca locul (la ea acasa, in camera ei) nu este cel potrivit. Daca ea m-ar fi facut sa inteleg ca acela este locul si nu se jeneaza de ai ei, probabil ca relatia nu s-ar fi destramat. A fost tarziu sa ma schimb, ea luase deja decizia.
Acum regret ca nu am fost eu insumi si as vrea sa-i arat dragostea si iubirea mea. Acum nu se lasa iubita si asta este normal. Am ramas prieteni, dar imi doresc sa o recuceresc. Peste 3 zile este ziua mea de nastere si de nume si as vrea sa fie o prima incercare de a ne impaca. As vrea sa o invit sa ne petrecem seara de Sf. Ioan la un restaurant intim unde ne doream sa fi mers pana acum.
Am nevoie de sfaturi...am nevoie de dragostea si iubirea ei, am nevoie de ea!
