Am cunoscut mai demult un baiat....E cu 2 ani mai mic decat mine, ce-i drept....La inceput nu vroiam o relatie cu el...dar incet incet..m-am atasat de el..si am acceptat sa fiu prietena lui...Am uitat sa mentionez faptul ca dupa o saptamana am aflat ca e mai mic decat mine...el imi zisese ca e doar un an diferenta...M'-am suparat ce-i drept si l-am intrebat de ce m-a mintit...Si mi-a zis "daca iti ziceam, nu mai stateai cu mine"....Asta a fost prima minciuna....
Ne-am inteles perfect o vreme...dupa care a incept sa ma minta. Ba chiar, m-a inselat cu o prietena. L-am iertat de atatea si atatea ori, i-am acceptat orice. Dupa un an de zile aproape, am avut si prima relatie sexuala [eu fiind virgina]. A fost bine, frumos, dar dupa aproximativ 3-4 saptamani, iar au inceput minciunile. Si tot asa, ne certam, ne impacam, nu de mult ne-am despartit din nou si acum, in prag de sarbatori l-am iertat si nici macar nu stiu de ce.
Suntem impreuna de 2 ani de zile in care ba ne-am despartit, ba ne-am impacat. Credeam ca se va schimba, dar mereu a fost la fel. Eu am inceput sa ma cam satur. Simt uneori ca ar trebui sa ies din asta, dar stiu ca daca ies imi va fi greu sa uit.
Sincer, inca nu imi pot da seama ce e in mintea lui, mi-as dori mult sa ma lase sa plec daca nu tine la mine, dupa cum i-am si spus-o, dar el o tine una si buna ca tine la mine, doar ca "e un prost si nu-si da seama ce are langa el" si uite asa ma duce cu zaharelul, iar eu sunt constienta de asta. Poate obsesia mea, poate obisnuinta nu ma lasa sa plec.
As vrea niste sfaturi, niste pareri. Il ador, dar nu stiu daca mai pot continua asa si sunt atat de confuza incat nici nu pot analiza situatia. Pot parea naiva sau poate chiar sunt, dar totodata sunt costienta si ca daca nu m-ar fi iubit nu ar fi facut atatea [multe nu le-am insirat aici].
Pana acum e totul bine, se comporta foarte frumos cu mine [si eu cu el], dar tot nu mai simt la fel. Nu mai pot avea incredere in el, am mereu senzatia atunci cand nu e cu mine ca e cu altcineva.
Credeti ca mai exista vreo sansa ? Sau ar fi mai bine sa plec, sa-mi vad de viata mea ?
