Dragostea schimba viitorul ?

.Goddess. a scris:

Părinţii nu sunt stăp

Loreda a scris:

Tu de fapt ce vrei?Mangaieri pe cap si sa-ti spuna toti ''go on darling'',ca tare bine faci?

Nu faci bine,eu,personal,relatiei tale cu ea,mai mult de 6 luni nu dau,asta ca sa fiu toleranta..

Si stii de ce?Pentru ca sunt unii trecuti prin asta si mult mai experimentati..dar daca tu o iei ca pe jignire...inseamna ca esti matur rau..So,first,grow up,man...Un copil si o sotie nu necesita numai iubire..daca intelegi ceva,fara sa te ataci ca-ti sunt contra,pentru ca de tine,direct la basca ma doare,vorbesc de situatia in sine...

Nu o iau in nume de rau, doar ca unii o spun in genul acesta, tocmai la responsabilitate ma gandeam acum...si stiu ca nu doar iubire satisface o familie...de asta cer sfatul celor cu experienta. Cred ca nu sunt singurul care i-si va pune aceste intrebari daca ar fi in cazul meu indiferent de varsta pe care o va avea...si de asta in acest moment in loc sa i-mi sarbatoresc ziua de nastere ma gandesc la viitor...nu vreau sa par rotund ...dar cati la varsta mea de pana la 21 de ani ar pleca in strainatate pt a munci pe cont propriu cot la cot cu puscariasi fugiti din tara incercand sa te insale in orice moment...sa stii cum e dorul de cei dragi sa ai stapanire de sine,cine s-ar urca pe o scena sa lupte pt o cauza nobila?...cine ar pleca la 7 la facultate dupa ce termina orele sa faca naveta pana la locul de munca 100 km fara macar sa ai timp sa iei o masa sanatoasa ....apoi sa te intorci seara la 23:00 si sa iti realizezi proiectele pt facultatea obtinand si bursa de merit , sa incerce macar o data pe saptamana sa se duca la iubita si fetita ei la 200 km deparatare apoi in weekend sa lucreze din nou?stiind ca acasa in familie parintii se cearta mai mereu...crezi ca nu ma gandesc la responsabilitate?....poate ca nu ma-m priceput sa descriu unele aspecte dar nu vreau sa fiu desconsiderat...si toate acestea le fac pt ca vreau sa-mi fie bine mie alaturi de ele.

Am invatat ceva datorita voua si acel lucru este sa nu i-mi pese de ce spun celalti si sa merg inainte cat va dori Dumnezeu, oricat de filozofic am discuta nimeni nu are de unde sa stie ce va urma doar idei si propuneri ...multam tuturor:)

lupini a scris:

Depinde de părinţi. Despre greşeli, da, e bine să greşim, dar nu orice. Unele lucruri e bine să le ascultăm de la părinţi, pentru că ne iubesc cel mai mult. Acuma, cum am zis, depinde de părinţi.

Ironic, dar

laurent-III-rd a scris:

Adica sa o ia ..apoi societatea il blameaza, omul se sperie .. fuge, si apoi trage concluziile din propriile greseli. :flowers:

Si ..daca are noroc sa invete ceva, nu le mai repeta, daca nu ..o ia de la capat.

Nu fii rău. Nu trebuie neapărat să se

Rhado0 a scris:

O iubesc foarte mult , ea are o fetita de 2 ani si 6 luni fiind divortata de 7 luni si ma intreb cum e sa cresti copilul altcuiva, in plus ca sunt tanar la 21 de ani si nu prea am habar de asa ceva(ea are cu 10 luni mai mult ca mine) nu ma asteptam ca asa o sa se desfasoare viata mea ...eu care vroiam sa termin facultatea sa gasesc un loc de munca in profilul meu ca inginer iar apoi sa pot intretine o familie...chiar si acum nu am de gand sa ma insor devreme dar nu pot sa nu ma gandesc . Am trecut peste faptul ca a fost maritata si are copil, o iubesc, la fel si ea pe mine, chiar ma rugat sa nu o dezamagesc pt ca a trecut printr-o perioada foarte grea din viata ei si nu ar accepta inca un esec...si nici nu as vrea sa se intample asta...Cu timp ce trece suntem din ce in ce mai apropiati unu de altul, urmeaza sa petrecem sarbatorile impreuna. Problema mea este in privinta moralului, ce sentimente voi avea peste un timp ca fetita este al altuia ? Si cum o sa trec peste gura lumii, familia ce o sa spuna ? Am cazut deacord sa nu spun inca familiei mele ca ea are un copil, sa mai treaca un timp.

Cand iubesti cu adevarat pe cineva, indiferena cum este ... nu iti este rusine de starea acelei persoane, indiferent ca are un copil sau are un handicap, e orb sau chel, mai mic sau e mai mare... cand iubesti cu adevarat... aceste toate nu mai conteaza. Prin faptul ca tu ai spus doar pe jumatate adevarul , ma face sa cred ca ca nu o iubesti ci ai pentru ea un fel de compasiune amestecata cu ceva sentimente... dar nu iubire.(parerea mea) . Din punct de vedere moral...e mult de spus dar cel mai bine ar fi sa vorbesti cu cineva de la biserica...un preot sau cauta sa vezi ce spune Biblia despre acest lucru.Dar daca tu o iubesti cu adevarat nu te mai uita dupa gura lumii... si mare grija de sentimentele ei, nu da sperante false, ca ce vei da tu la fel ai sa primesti.Cat despre copilas ... chiar prin faptul ca ti-ai pus aceasta intrebare "cum e sa cresti copilul altcuiva" imi spune inca o data ca tu nu iubesti... copilul nu-i de vina ... ar trebui sa inveti sa o iubesti precum ar fi al tau , abia atunci poti spune ca iubesti, cand nu iti este frica de ce vor spune cei din jurul tau ... cand esti gata sa renunti la toti si toate pentru ea. Nu vreau sa te supar dar mai gandeste-te ce fel de sentimente ai pentru ea.

eu am acceptat sa fiu o a doua mamica la 2 si chiar daca pe lume va veni un copil al nostru sincera sa fiu ii voi iubi la fel ,cat despre gura lumi :flowers: ,oricum daca nu te simti pregatit nu face pasul ,pentru cineva de 21 de ani cu mentalitatea ta o sa fie foarte greu ,deci mediteaza

ASLAN22 a scris:

eu am acceptat sa fiu o a doua mamica la 2 si chiar daca pe lume va veni un copil al nostru sincera sa fiu ii voi iubi la fel ,cat despre gura lumi :flowers: ,oricum daca nu te simti pregatit nu face pasul ,pentru cineva de 21 de ani cu mentalitatea ta o sa fie foarte greu ,deci mediteaza

Nu am zis ca am degand sa fac marele pas, imi pun aceste intrebari pentru ca vreau sa le epuizez in acest moment , voci spun ca daca pornesc cu aceasta mentalitate nu am nici o sansa in relatie....dar lume, cand este bine de pus punct unei intrebari?...acum cat sunt inca la inceput ..un rezultat pt totdeauna....nu sa merg cu ochii inchisi si sa ma lovesc mai tarziu....

Multa fericire tie si familiei tale.

Rhado0 a scris:

Nu am zis ca am degand sa fac marele pas, imi pun aceste intrebari pentru ca vreau sa le epuizez in acest moment , voci spun ca daca pornesc cu aceasta mentalitate nu am nici o sansa in relatie....dar lume, cand este bine de pus punct unei intrebari?...acum cat sunt inca la inceput ..un rezultat pt totdeauna....nu sa merg cu ochii inchisi si sa ma lovesc mai tarziu....

Multa fericire tie si familiei tale.

de ce iti pui aceste intrebari daca nu ai de gand sa faci pasul...erau firesti daca erai decis sa il faci ....daca pe un adult iti e greu sa-l iubesti din diferite motive.....un copil iti fura inima cu o privire,un zambet ...un catelus pe care-l cumperi ...nu-l iubesti ca nu e sange din sangele tau? il iubesti pentru ca sunt dragalasi si atat de iubitori ...copiii pot fi mult mai iubitori si dragalasi ca ei iubesc minunat de frumos, iar fiecare realizare a lui iti va aduce infinita bucurie stiind ca tu ai contribuit la acea realizare

Radule... Nu conteaza cine a mai contribuit la aparitia fetitei. Fetita e un COPIL. Copilul acesta este al iubitei TALE. Ergo, este AL TAU si merita dragostea ta in aceeasi masura ca si mama ei. Asa ca nu iti mai pune probleme din astea de ... masculinitate. Te sfatuiesc sa NU te casatoresti de la 21 de ani, mai ai rabdare.

cand am zis pasul nu m-am gandit sa dai fuga si sa o ceri de nevasta ci la modul in care vei incepe sa privesti tu relatia