jovana1 a scris:depinde de persoana poate . Eu am trecut prin cateva situatii dramatice . Daca ai fii fost tu in cauza , poate ca ai fi inteles de ce sau sau pentru ce existau remuscarile . Sau sa nu spun remuscari . Ce o fi fost .
Nu am spus cu nici un cuvant ca cezariana este sau il consider un pacat . Pur si simplu nu am vrut . Stiam , banuiam ca medicul vrea sa imi faca cezariana doar fiindca se plateste mai bine. Vrei nu vrei , trebuie sa dai bani ca sa te asiste medicul . Greseala mea a fost sa platesc mereu prea generos peste tariful normal la consultatii . Desi mama mea lucreaza la acelasi spital si sunt colegi de breasla . Nu am vrut , pur si simplu . Si nu am periclitat viata copilului meu , tocmai de aceea am acceptat . Dar a fost nevoie de cezariana nu din cauza motivului impus de el , ci din cauza ca nu am avut dilatatie decat de 2 degete , si contractiile foarte mari .
de ce nu ma intrebi daca m-am intrebat de ce mi-a dat Dumnezeu o sarcina extrauterina ?stii ca nu trebuie sa intrebi niciodata "de ce" ? Desi am facut-o de cateva ori , de cele mai multe ori , nu intreb de ce , ci ma rog sa imi dea rabdare si putere sa merg inainte . Recunosc , nu sunt cea care sa mearga duminica de duminica la biserica . Dar am umblat adesea la manastiri , cu prietenele mele . Mergeam ca intr-o excursie . Si imi placea ca puteam sa vorbim cu calugarii , sa punem intrebari . De obicei ceream sfaturi . Explicam visele ciudate pe care le aveam , si primeam diverse sfaturi legate de relatiile noastre . De exemplu este ceva ce nu voi uita niciodata . Eu cu sotul meu nu obisnuim sa ne certam , ci sa ne contrazicem. Si adesea se intampla sa spun lucruri pe care apoi sa le regret. Sfatul calugarului era acesta , cand aveam sa spun ceva ce stiam ca voi regreta pe urma , caci adesea nu ma puteam abtine , sa iau in gura agheasma si sa tin asa un pic , sa imi spun ca o las pe a doua zi , zi in care voi uita si nu voi mai spune nimic .
Faceam poze multe , ne cumparam amintiri sfintite , si aduceam acasa agheasma si ce mai primeam . Plateam slujbe si aprindeam lumanari .
Acasa de asemenea , printr-o coincidenta am cunoscut un preot , in afara locasului sfant . Era sotul unei cliente fidele si mereu cand eram suparata sau ma vedea mai deprimata , ma lua la intrebari . Am descoperit ce bine e sa te descarci cuiva care intelege totul dintr-un alt punct de vedere , si te poate ajuta spiritual . Cand la 5 luni , copilul meu era sa moara in urma unei convulsii , la 4 dimineata l-am sunat pe preot si el a fost cel care a reusit sa ma calmeze .
El l-a botezat , si el mi-a sfintit masina . Aici o sa rada de mine multi . Caci poate multi nu ati mai auzit de asa ceva . Dar eu ,noi , nu am avut noroc la masini . Mereu le schimbam din cauza ca aveam probleme . Masina de 2 ani cu o tija rupta in motor , am vandut-o pana cand nu se strica motorul . Am avut un opel . Dupa 3 ani , dupa ce i-am schimbat pompa de apa , s-a stricat pompa de injectie si asa mai departe . Am avut 3 WV Golf 4 , pe rand . Unul s-a facut praf in urma unui accident . 90% avariat . Pe sotul meu care se afla in masina , l-a salvat airbagul .
Nu m-am intrebat de ce era sa moara . Desi am fost socata cand politistul mi-a dat vestea la telefon , pentru ca el era in stare de soc . Nu m-am intrebat de ce era sa moara copilul meu , asa dintr-o data , din cauza febrei in spital . Cineva mi-a spus in ambele cazuri ca diavolul a lucrat , dar Dumnezeu a fost acolo .
Copilul meu dormea . Doar 5 luni . Eram in spital , internat pentru ca tot repeta febra de 39,5.Nu gaseau nici o explicatie , toate analizele erau bune . Era 12 noaptea si el dormea dus . Ii luasem temparatura de nu stu cate ori pe zi . M-am pus in patul alaturat . La ora 1 m-am pus langa el , ghemuita , nu puteam sa dorm . Cand i-am atins cu mana pielea , ardea . I-am masurat temperatura , cand mercurul a atins 40 am fugit zbierand dupa medicii de garda . cand asistenta a venit in salon , copilul meu avea deja frisoane . Cand a chemat de urgenta doctorita , deja intra in convulsie . Nu stiam ce se intampla , nu am stu pana atunci cum e . Dar am ramas socata cand am vazut . Era precum o criza de epilepsie , se zbatea si se scutura . Si infirmiera , asistenta si doctorita strigau intr-una " repede , repede " . eu eram socata sa il vad asa . Apoi , au zis ca da ochii peste cap . Nu cred ca am gandit atunci , nu am reactionat in nici un fel , am inlemnit . Dupa injectii si perfuzii rapid administrate , si-a revenit . Facuse convulsie in somn. Asa in liniste . Asistenta a stat cu mine pana dimineata la 6 , sa ma calmeze si sa il tina pe el sub observatie . Mi-a spus , " Ce noroc ca ai fost pe faza , daca nu observai , in 5 minute putea sa ii cedeze inima " . Mi-a spus ca un adult suporta ore intregi o convulsie , dar un bebelus , doar cateva minute , desi paradoxal , bebelusul suporta o temperatura de pana la 42 de grade , daca nu e convulsie , temperatura la care un adult deja e mort . Mi-a explicat ce e convulsia . E fenomenul prin care organismul de apara de vreo infectie , de vreo bacterie . De aceea se zbate asa . E ca o lupta . Alta data am dormit rupta toata noaptea. Oare cum de m-am trezit tocmai atunci , de ce nu am reusit sa adorm , de ce m-am dus langa el ca niciodata , in patutul de copii ?
De ce a fost o problema pentru tine? Ai fi fost in stare sa periclitezi sanatatea copilului, numai ca sa nasti pe cale naturala?
