Aend a scris:Urat vei fi de catre fratii si neamurile tale stiind ca ai facut asta.
Ei hai...daca te abtii de la a judeca pe cel de langa tine, nu il vei uri pe cel ce a facut pacat, pt ca Dumnezeu spune : iubiti-va neincetat, nu uri pe fartele tau, spune intoarce celalalt obraz, nu spune: scuipa, da si riposteaza. Spune sa-ti iubesti si aproapele si dusmanul. Spune ca daca vezi un frate al tau (in credinta) savarsind un pacat/greseala, datoria ta este sa ii atragi atentia, dar nu sa-l judeci sau sa-l condamni, nicidecum sa-l urasti. Ura nu este un sentiment promovat de crestinism.
Apoi, cum e cu iarta de 70 de ori cate 7?
Poate dupa ce ierti de 70 de ori cate 7 sa zici: na, acu' ma pun sa shed si sa judec pe fratele meu in credinta, ca eu mi-s cum e fulgul de nea, imaculat si inocent? Eu cred ca cine iarta neincetat cu siguranta are atata iubire in el ca gaseste cu totul altceva de facut decat sa judece si/sau sa urasca.
Deci ce face fratele/sora mea in credinta sau in necredinta, nu e problema mea, atata timp cat sentimentele mele pt respectiva persoana sunt conforme cu ce spune Dumnezeu.
Aend a scris:Cu atat mai mult urat vei fi de cele ce sunt in Ceruri .
Nu vei fi urat nici in ceruri.
Cu atat mai putin acolo, unde este iubire.
Nu vei fi acceptat, dar nu urat.
Aend a scris:Vinovati de avort sunt ambii parinti. Personal consider , ca daca chiar se ajunge in situatia asta , sa nu se planuiasca uciderea celui nenascut , si mai bine sa fie plasat intr-un centru de plasament dandui-se drept la viata si poate o familie normala .
Tot personal consider ca in asemenea situatii, daca nu ai fost/esti implicat(a) direct traind astfel de experiente, nu poti sti cum e mai bine, cum a fost mai bine pt indivizi in situatia respectiva.
Pt ca desi nu se ia in calcul de obicei decat mama criminala (adica ea este aspru judecata, restul implicatilor sunt fara de vina in conceptia multora), in ecuatie de fapt sunt implicate cel putin 3 fiinte: mama, tatal si - sa zicem- embrionul (viitorul copil). Am spus cel putin, pt ca indirect mai pot fi implicate si alte persoane (de ex parintii, 'sfatuitorii' sfatosi, asa -zisii prieteni, medicii care au niste sfaturi foarte 'practice' (verisoara mea e medic ginecolog - nu va spun ce viziuni 'largi' are asupra vietii, conceptiei, contraceptiei, chiar pana si in privinta sigurantei bebelusului intr-un vehicul...)
vali_ a scris:ce spui tu copil ? io stiam ca iti alegi parintii credinta ... atunci cand te intrupezi cu liber arbitru. si nu mai pune = intre credinta si religie ca nu sunt.
Si am spus eu ceva contrar a ceea ce afirmi tu?
Cat despre egalitate, nu prea vad unde este semnul de egalitate.
Dar de intrepatruns se intrepatrund.
Ai credinta in ce stii tu, dar cum se manifesta credinta ta?
In ce context?
Fata de cine?
Respectand ce?
Eu cred ca nu este suficient sa spui cred in Dumnezeu.
Si poate ca chiar crezi, e foarte bine, dar cum se manifesta credinta propriu zisa?
In baza a ce?
Cum cresti spiritual?
Facand ce?
Luand exemplu de la cine?
Singur pe cale?
Mai cred ca de unul singur nu poti creste spiritual, in ciuda samantei de credinta din tine.
Mai cred ca trebuie sa fii ajutat, sa ai exemple potrivite in jurul tau, iar exemplele potrivite nu le gasesti nici la shopping nici la piata, ci tot intr-o lume crestina, potrivita cultului respectiv.
Nu degeaba exista Biserica.
De ar fi fost Biserica useless, nu ar mai fie existat deloc.