nostalgia reintoarcerii

Loreda a scris:

Nu lucrez in acelasi domeniu.In tara,cu toate diplomele ce le aveam,lucram ospatar si frecam tavi in cap idiotilor ce ma ciupeau de cur sau comentau de sani.....

Am spus mai sus,in Ro,de cate ori am incercat sa lucrez in domeniul proiectanti mi se dadea cu firma in cap,munca aia e numai pentru barbati;intr-un cuvant,femeile E prea proaste sa lucreze asta.

Mi-a fost usor,pt ca am stiut engleza,iar aici si copiii de 6 ani vorbesc engleza.Mi-a fost usor,pentru ca am vrut sa ma integrez,sa cunosc oameni,sa invat.Mi-a fost usor,pentru ca AM VRUT sa raman aici,pentru ca m-am indragostit de tara asta,de oameni,de obiceiuri,de tot ce inseamna Olanda(sa sara lupini acu,ca Olanda e numai prostitutie si droguri si homosexuali :soc: ).

Am sa atasez o poza,sa arat de ce m-am indragostit....

Asta e Olanda,verde si curata,frumoasa...Fara zgarie-nori,fara fantezie...E numai natura,e verde,iarna-vara....

Prima oara cand am venit aici am spus:''Doamne,sunt intr-o poveste''...Olanda e poveste si as muri sa o parasesc,ceea ce nu simt fata de Romania...

ai avut un pic de clementa cu mine inca de la inceput...si iti multumesc..

stii..o fractiune de secunda ...cred ca am gindit si eu asa ca si tine ,in legatura cu Spania...numai ca ...am vrut sa am si confimarea celorlalti..in privinta sentimentelor mele legate de tara

inca sunt...intre si ...intre..

uite ..eu de exemplu am inceput sa imi fac o casa... in Romania..stii cum se spune...casa pe pamint...asta insemnind o casuta aproape de oras..intima si cu de toate cele...cum socotelile nu s/au potrivit...ma aflu aici..cu sot...copii si asta pentru ca nu am vrut sa despartim familia...sotul venind cu aproape un an inaintea mea...

de acolo si nostalgia mea...l/am urmat ..sunt aici...muncesc...ceva ce nu am mai muncit ...imi lipsesc multe lucruri...si materiale si mai ales sufletesti

imi place mirajul de aici...imi lipseste si ceea ce am facut in tara ca si profesie ...e...aiurea rau..

sunt total dezorientata...

Mie cel mai greu mi se pare faptul ca nu pot sa ma exprim in limba materna. Sunt studenta la lingvistica aici tocmai fiindca simt nevoia sa studiez si alte limbi. Lucrez cu studentii ca tutore de limbi straine pentru facultate intre cursuri.

Mi-e dor de rude, mai ales nepotei, locuri, parcuri, strazi, muzici, cladiri etc. Mai e si atmosfera, nu pot sa explic. Dar nu mi-e dor de alte chestii care sunt de neinteles, paradoxuri ale societatii romanesti. Cred ca mi-e dor de amintiri mai degraba, de un fel de Romanie care nici nu mai exista, da, de asta mi-e dor. E un fel de chestie in cap.

Interesant este ca atunci cand sunt acolo incepe sa mi se faca dor de casa de aici, de locuri, de oameni, de muzici, de atmosfera etc. E un fel de viata intre mai multe lumi, zic asta fiindca am emigrat in mai multe tari si stiu ca peste tot e ca un fel de acasa pana la urma. Depinde cum te lasi sa te simti. Si mai depinde unde ti-e dragostea.

mia b a scris:

Mie cel mai greu mi se pare faptul ca nu pot sa ma exprim in limba materna. Sunt studenta la lingvistica aici tocmai fiindca simt nevoia sa studiez si alte limbi. Lucrez cu studentii ca tutore de limbi straine pentru facultate intre cursuri.

Mi-e dor de rude, mai ales nepotei, locuri, parcuri, strazi, muzici, cladiri etc. Mai e si atmosfera, nu pot sa explic. Dar nu mi-e dor de alte chestii care sunt de neinteles, paradoxuri ale societatii romanesti. Cred ca mi-e dor de amintiri mai degraba, de un fel de Romanie care nici nu mai exista, da, de asta mi-e dor. E un fel de chestie in cap.

Interesant este ca atunci cand sunt acolo incepe sa mi se faca dor de casa de aici, de locuri, de oameni, de muzici, de atmosfera etc. E un fel de viata intre mai multe lumi, zic asta fiindca am emigrat in mai multe tari si stiu ca peste tot e ca un fel de acasa pana la urma. Depinde cum te lasi sa te simti. Si mai depinde unde ti-e dragostea.

depinde unde vezi tu..ca e ok...asta e ca si cum...ramin aici ..dar nu/mi pare rau...

stii...de fapt ramine valabil lucrul...scuza/ma ....sa nu fii cu fundul intre doua luntrii...inca si eu incerc sa/mi explic asta...

Nu sunt cu fundul intre doua lumi, sunt intr-un fel lume planetara formata din lumi mai mici...nu stiu cum sa zic. E un fel de detasare in minte care ma face sa-mi aduc aminte cu placere de trecut si care ma face sa vad in primul rand rozul. Asta in cea mai mare parte din timp ca nu e non-stop asa, mai am si momente in care intru intr-o lume de iluzie pe care singura mi-o construiesc ca sa o daram dupa aia si sa imi continui drumul serpuit fiindca nu e bine sa traiesti in trecut, nu?

Pe de alta parte in lumile noi sunt un fel de arbore nou, rasarit cu radacini adanci intr-un fel de secol trecut cu mentalitati de secol XIX (m-a crescut bunica si sunt de moda veche cum s-ar zice). Dar tocmai radacinile vechi si intortocheate romanesti ma fac sa fiu unica in lumile noi. Oamenii ma vad ca pe un fel de chestie diferita fata de lumea lor mai ales aici in SUA. Si asta li se pare exotic cu adevarat. Asta e la prima vedere fiindca in timp se obisnuiesc cu entitatea mea absolut normala si fireasca, intru in peisajul colorat de aici unde cine emigreaza devine american si nu ramane emigrant ca in alte parti. Sunt de pe toate continentele entitati atat de diverse...Unicitatea e la mare pret aici, cu cat esti mai tu insuti cu atat reusesti mai repede sa te faci fericit.

mia b a scris:

Nu sunt cu fundul intre doua lumi, sunt intr-un fel lume planetara formata din lumi mai mici...nu stiu cum sa zic. E un fel de detasare in minte care ma face sa-mi aduc aminte cu placere de trecut si care ma face sa vad in primul rand rozul. Asta in cea mai mare parte din timp ca nu e non-stop asa, mai am si momente in care intru intr-o lume de iluzie pe care singura mi-o construiesc ca sa o daram dupa aia si sa imi continui drumul serpuit fiindca nu e bine sa traiesti in trecut, nu?

Pe de alta parte in lumile noi sunt un fel de arbore nou, rasarit cu radacini adanci intr-un fel de secol trecut cu mentalitati de secol XIX (m-a crescut bunica si sunt de moda veche cum s-ar zice). Dar tocmai radacinile vechi si intortocheate romanesti ma fac sa fiu unica in lumile noi. Oamenii ma vad ca pe un fel de chestie diferita fata de lumea lor mai ales aici in SUA. Si asta li se pare exotic cu adevarat. Asta e la prima vedere fiindca in timp se obisnuiesc cu entitatea mea absolut normala si fireasca, intru in peisajul colorat de aici unde cine emigreaza devine american si nu ramane emigrant ca in alte parti. Sunt de pe toate continentele entitati atat de diverse...Unicitatea e la mare pret aici, cu cat esti mai tu insuti cu atat reusesti mai repede sa te faci fericit.

ai noroc de o tara care e ca si...buretele..

sterge si absoarbe...in Spania e cu totul altfel..Prejudecati privind antecedentele romanilor de aici...invazia lor...si dorinta ta de demonstra ..ca nu esti ca ei..

in fine..una peste alta ..daca ai o ocupatie ptr sufletul tau..dupa ce muncesti...e ok si aici

Referitor la "prejudecatile" alea - eu cred ca ele nu existau acum 15-20 ani ...sunt un produs al experientelor localiilor cu valul de capsunari

Cu alte cuvinte, cum ne asternem, asa o sa dormim

am uitat cam de mult cum e sa

Saharian a scris:

Referitor la "prejudecatile" alea - eu cred ca ele nu existau acum 15-20 ani ...sunt un produs al experientelor localiilor cu valul de capsunari

Cu alte cuvinte, cum ne asternem, asa o sa dormim

saharian...iarasi bintui prin forum cu sentinte gratuite....

stii tu cum e...?

asa ...stind in fotoliul tau...in Romania??!!

april11 a scris:

idem ca in Spania...

stai....esti si tu in Spania??????????

iukei

Saharian a scris:

am uitat cam de mult cum e sa

idem ca in Spania...

stai....esti si tu in Spania??????????