Rrami a scris:Intr-o alta ordine de idei, nu trebuie sa fim aici ca sa manifestam o nevoie de afectiune.
Nu suntem aici ca sa zbieram ca avem nevoie de afectiune.
Nevoia de afectiune sta in firea omului.
Am citit o carte acum ceva timp: cele nu stiu cate limbaje de iubire (este una pt adulti, alta pt copii - prima descrisa succint, a doua mai detaliat).
Ideea era ca fiecare individ are un revervor unic de iubire care in permanenta trebuie sa fie cel putin pe jumatate plin. Ideal ar fi sa fie plin ochi cu iubire, atentie, afectiune, toate cele de deriva practic din cuvantul simplu : iubire.
Ei bine, sunt unii dintre noi care stau de ani de zile cu rezervoarele goale.
Poate nici nu isi dau seama ca deja ei merg 'pe minus' si asta este un dezavantaj nu numai pt cei din jur, cat mai ales pt propriile lor persoane.
E bine ca din cand cand, sa avem puterea de autoanaliza daca tot nu suntem deschisi la unele mici intamplari care ne sar in ochi tocmai pt a ne pune niste semne de intrebare si....sa ne intreabm noi pe noi insine: cum stam cu rezervorul NOSTRu persoanl de iubire?
Nu cumva suntem goliti?
Secatuiti?
Nu cumva trebuie sa facem niste lucuri bune, frumoase, sa ne imbogatim noi pe noi insine pt a ne umple rezervorul propriu de iubire?
Orice rezervor personal de iubire se umple numai si numai INTAI DARUIND.
Si NU daruind sictir si ranchiuna sau razbunari stupide.
NU.
Daruind frumusetea din noi.
Daruind blandetea din noi.
Daruind bunatatea, lumina si caldura sufletului nostru.
Departe de fi perfecta, departe de a fi cu rezervorul plin, gasesc puterea si resursele necesare sa daruiesc in acest moment toata iubirea mea, toata intelegerea mea pt ceea ce sunt toti cei ce vor citi acest mesaj.
Rrami a scris:Desi interactionand, fara sa ne dam seama , cream legaturi.
Legaturi care, nu de putine ori, nu sunt de natura nici sa ne ajute pe noi, nici pe cei din jurul nostru.
Ce legaturi creezi TU, cel care citesti acum?
Mergi tu drept si nepasator drept inainte fara a-ti crea datorii fata de ceilalti prin mici rautati, tachinari, altoriri, jigniri sau poti trece printre ceilalti, asa cum esti, cunoscandu-te asa cum esti, fara a te rusina de tine cu ceea ce esti, fara a te ascunde si fara a ascunde micile/marile imperfectiuni ale omului din noi care urla dupa afectiune, fie ea dobandita si prin ...latura cealalta mai putin corecta si frumoasa?
Mda, asta ar fi o pledoarie pentru...o introspectie a fiecaruia din noi.
