E tragic

Oglinda,oglindjoara,cine e cel mai pesimist om din tara?...

Carpe diem,Mirado...

bog03 a scris:

Oglinda,oglindjoara,cine e cel mai pesimist om din tara?...

Carpe diem,Mirado...

Am deschis si eu un topic de genul asta mai demult. Dintre multele raspunsuri primite unul mi-a placut cel mai mult :

Citat: "Cred ca ai nevoie de un pic de afectiune"

heidy_ a scris:

O contradictie, nu ? Credeam ca numa io am vazut.. :think:

Pai si cum se pupa "miracolul de a trai" cu "vreau sa renunt la viata" ?

Ca io cre'ca nu se prea pupa. Zau.

Nu e nicio contradictie, dar ce sa inteleaga niste oameni lipsiti de orice strop de suflet pentru care moartea e ceva firesc sau chiar o binecuvantare ?! Poti sa iubesti faptul de a fi (existenta) (a nu se confunda cu viata mundana din societate, ca de asta am denumit-o existenta), dar sa renunti la ea pentru ca esti constient de inutilitatea trairii si a clipei traite, esti constient de efemeritatea si zadarnicia ei, esti constient de neputinta in fata mortii si de faptul ca nu ai alta cale oricate nazuinte ti-ai pune in dumnezeu. Deci intr-un cuvant - moartea este inevitabila si irevocabila. De aceea bucuriile, visurile, aspiratiile si idealurile umane sunt doar iluzii desarte din cauza naturii lor perisabile. De aceea viata e desertaciune si goana dupa vant. Iubesti aceasta himera de tarana frumoasa, dar nu o poti pastra pentru ca cu timpul se scurge printre degete ca nisipul din clepsidra si te uiti mahnit la ea cum o pierzi neputincios si cum se stinge ca o flacara in bataia vantului. Adevarat spunea Bacovia ca :"nimic nu ramane".

................................................................................

In rest nu mai zic nimic... e trist.

Mirada-Dicovici a scris:

Nu e nicio contradictie, dar ce sa inteleaga niste oameni lipsiti de orice strop de suflet pentru care moartea e ceva firesc sau chiar o binecuvantare ?! Poti sa iubesti faptul de a fi (existenta) (a nu se confunda cu viata mundana din societate, ca de asta am denumit-o existenta), dar sa renunti la ea pentru ca esti constient de inutilitatea trairii si a clipei traite, esti constient de efemeritatea si zadarnicia ei, esti constient de neputinta in fata mortii si de faptul ca nu ai alta cale oricate nazuinte ti-ai pune in dumnezeu. Deci intr-un cuvant - moartea este inevitabila si irevocabila. De aceea bucuriile, visurile, aspiratiile si idealurile umane sunt doar iluzii desarte din cauza naturii lor perisabile. De aceea viata e desertaciune si goana dupa vant. Iubesti aceasta himera de tarana frumoasa, dar nu o poti pastra pentru ca cu timpul se scurge printre degete ca nisipul din clepsidra si te uiti mahnit la ea cum o pierzi neputincios si cum se stinge ca o flacara in bataia vantului. Adevarat spunea Bacovia ca :"nimic nu ramane".

Da, bine.

Reciteste ce ai scris, uita-te in oglinda si repeta, iar daca nu-ti vine sa-ti dai doua palme, repeta faza.

Vorba cuiva de p-aci:

Multa iubire si multa minte [as zice io] !

Mirada-Dicovici a scris:

Nu e nicio contradictie, dar ce sa inteleaga niste oameni lipsiti de orice strop de suflet pentru care moartea e ceva firesc sau chiar o binecuvantare ?! Poti sa iubesti faptul de a fi (existenta) (a nu se confunda cu viata mundana din societate, ca de asta am denumit-o existenta), dar sa renunti la ea pentru ca esti constient de inutilitatea trairii si a clipei traite, esti constient de efemeritatea si zadarnicia ei, esti constient de neputinta in fata mortii si de faptul ca nu ai alta cale oricate nazuinte ti-ai pune in dumnezeu. Deci intr-un cuvant - moartea este inevitabila si irevocabila. De aceea bucuriile, visurile, aspiratiile si idealurile umane sunt doar iluzii desarte din cauza naturii lor perisabile. De aceea viata e desertaciune si goana dupa vant. Iubesti aceasta himera de tarana frumoasa, dar nu o poti pastra pentru ca cu timpul se scurge printre degete ca nisipul din clepsidra si te uiti mahnit la ea cum o pierzi neputincios si cum se stinge ca o flacara in bataia vantului. Adevarat spunea Bacovia ca :"nimic nu ramane".

Perfect adevarat.

Dar acea inutilitate a trairi o ai numai tu. Ea nu poate fi generalizata la nivelul intregii specii.

Ca ne nastem fara sa vrem noi, ca murim la fel, in mare parte din oameni, este perfect adevarat.

Dar din moment ce ai o viata, si pe care trebuie sa o traiesti, de ce sa nu o traesti din plin in asteptarea clipei cand nmic nu va mai ramane?

Si tocmai pentru ca totul este efemer, pentru asta merita traita. Iar viata este desertaciune numai pentru acela ce nu ii vede adevarata valoare, pentru acela care o ia in serios si nu stie sa rada de ea.

Viata fiecaruia este asa cum si-o face si cum si-o vrea.Poate fi frumoasa si plina de veselie, sau poate fi searbada si trista .

Iar nimic nu ramane este pentru ca inainte de asta exista ceva !

Mirada-Dicovici a scris:

Cand ai sa fii pe cale sa mori ai sa te rogi lui dumnezeu sa-ti dea zile sa mai traiesti si sa te vad atunci daca ai sa mai zici la fel ca e firesc. Spune-le asta soldatilor americani cazuti in Normandia, civililor nevinovati ucisi in Irak, minerilor de la Petrila sau bolnavilor de leucemie, de cancer. Da, e foarte usor sa vorbesti cu dezinvoltura de dupa monitor si sa tratezi cu indiferenta cand stai la caldurica si esti scutit de astfel de tragedii. Daca ai avea putin suflet ti-ar parea rau si n-ai mai arunca pe ecran cu astfel de insulte la adresa celor morti.

TU AI FOST ?

Daca raspunsul tau este NU, atunci TACI din gura si nu mai face ce spui ca fac altii.

Moartea trebuiie sa o accepti ca pe ceva firesc.

Mirada-Dicovici a scris:

Mai oameni buni, voi chiar nu aveti suflet deloc. Inseamna ca pentru voi viata nu inseamna mare lucru. Chiar nu va pare deloc rau ca nu veti mai fi ?!

Tocmai ca inseamna. De aceia o traim din plin atata timp cat putem, si cum putem. :think:

Am citit o poveste,a lui Creanga -aia cu drobul de sare,si cele doua femei care se vaicareau ca drobul respectiv ar putea sa cada de pe soba peste copilul din covata si sa-l omoare...

Vaicarelile tale,Mirada, referitoare la moarte,mi se par intocmai cu povestea aia.

EU am citit Povestea *****. Tot de Creanga.

Mirada-Dicovici a scris:

Oamenii mor, se sting pentru totdeauna si majoritatii nu ii pasa, nu regreta nimic, nu regreta nici macar propria moarte. Dau totul uitarii si trec mai departe...

Faptul ca voi muri pentru mine e o tragedie, insa pentru cei mai multi nu inseamna nimic ca si cum viata insasi n-ar insemna nimic, iar pentru unii e chiar ceva de luat in ras. Trebuie sa ai un suflet rece ca sicriul de metal sa nu iti pese de moartea ta sau a celor din jurul tau.

cand ai sa inveti ca moartea e doar un prag si ca de fapt acolo devenim noi insine o sa iti dai seama de ce pe unii moartea ii lasa rece

Mirada-Dicovici a scris:

Iubesti aceasta himera de tarana frumoasa, dar nu o poti pastra pentru ca cu timpul se scurge printre degete ca nisipul din clepsidra si te uiti mahnit la ea cum o pierzi neputincios si cum se stinge ca o flacara in bataia vantului.

Doamne si ce mai iubesc "himera" asta, ce-mi mai place sa ma trezesc dimineata.. o noua zi.. razele soarelui.. ce-mi mai place sa ma plimb toamna prin natura sa ma bucur de tot ce-mi ofera.... Doamne, cat imi place!

O sa inveti la un moment dat.. ca nisipul ala o sa curga mai incet in clepsidra.. daca tu iti doresti sa se intample asta.

Iar flacara se stinge pentru ca chiar tu torni apa peste ea.

M-ati saturat cu multa iubire, frate ! - Care e scopul iubirii ? Care e scopul existentei ? De ce sunt asa de mic intr-o lume asa de mare ? Daca eu nu as mai fi n-ar fi nici o paguba... De ce oamenilor le place sa asculte zgomote ritmice consecutive asezate intr-o succesiune logica ? De ce nimanui nu-i pasa cand un seaman se stinge ? De ce pot sa iau bataie pe strada si nu sare nimeni sa ma scape ? De ce fiecare cu pi..da ma-sii ? De ce oamenii devin din ce in ce mai lipsiti de simtiri ? De ce ... ? Raspuns prescurtat : D-aia ! (Asa ne educa societatea, unii oameni sunt asa din nastere, bla-bla, bla-bla...) Acordarea unui timp prea lung de gandire acestor teme te poate duce la pierderea dorintei de a trai - a nu se confunda cu castigarea dorintei de a muri - lipsa de interes pentru ce se intampla in jur, pentru activitati, pentru orice - pentru ca ajungi la concluzia ca totul e in van si nu are nici o semnificatie, nimanui nu-i pasa si nu are importanta raportat la o anumita scara de valori si la o anumita scala. In "The Fifth Element" Leeloo, creata pentru a salva Pamantul spune : "Ce rost are sa protejez viata oamenilor cand voi faceti ce faceti cu ea ?" si nu mai doreste sa opreasca asteroidul - fapt care i-ar aduce si ei moartea - dupa ce a vazut imagini din razboaie, inchisori si alte rele. Fiind film, Dallas o convinge ca singurul lucru ce merita salvat pe planeta asta e iubirea, daca restul nu (da, muuulta mu... pardon... iubire). Intr-adevar, iubirea iti trezeste dorinta de a trai, pentru ca incepi sa traiesti pentru celalalt. Dar, daca nu ai parte de iubire, pentru ca in societatea noastra am observat ca e din ce in ce mai putina si deseori e confundata cu sexul, cu orgoliul, cu diverse altele, ce iti ramane de facut ? Sau atunci cand te-ai inchis total la acest sentiment - cand orice ti se pare prea nedemn, ce faci ? Cand iubesti totul in jur - asta inseamna sa plangi la moartea unui necunoscut, sa salvezi daca poti o persoana agresata, sa faci ceva si sa nu ceri nimic in schimb, si vezi ca in jurul tau sunt extrem de putini sau nu e nici unul asemeni tie, caruia sa ii pese, care sa aiba empatie, vezi ca oamenii sunt pustii pe dinauntru, sufletul lor e ca o padure peste care a cazut ploaia acida, se duc pe drumul lor si nu se uita in jur, manati de dorinte, de pofte, indiferenti la tot ceea ce poate misca un suflet sensibil la frumos si trairile celor din jur, ei bine, atunci ce faci ?