Mirada-Dicovici a scris:Cand ai sa fii pe cale sa mori ai sa te rogi lui dumnezeu sa-ti dea zile sa mai traiesti si sa te vad atunci daca ai sa mai zici la fel ca e firesc. Spune-le asta soldatilor americani cazuti in Normandia, civililor nevinovati ucisi in Irak, minerilor de la Petrila sau bolnavilor de leucemie, de cancer. Da, e foarte usor sa vorbesti cu dezinvoltura de dupa monitor si sa tratezi cu indiferenta cand stai la caldurica si esti scutit de astfel de tragedii. Daca ai avea putin suflet ti-ar parea rau si n-ai mai arunca pe ecran cu astfel de insulte la adresa celor morti.Mai oameni buni, voi chiar nu aveti suflet deloc. Inseamna ca pentru voi viata nu inseamna mare lucru. Chiar nu va pare deloc rau ca nu veti mai fi ?!
Uite ca eu am o boala incurabila, ca am fost si in coma, iau zilnic pastile ca altfel as muri. Si iau totul ca pe ceva normal. Mi s'a intamplat mie. Ok, poate am fost eu mai ghinionista, ce sa zic? Asta nu ma impiedica sa traiesc frumos atat cat mai am de trait, sa rad, sa ma bucur, sa nu fac mare caz din necazurile pe care le avem toti.
Eu personal privesc moartea ca pe ceva absolut normal. Asta este mersul vietii... te nasti, cresti, imbatranesti, mori. Unii nici nu ajung sa imbatraneasca... Fratele meu a murit de leucemie cand avea 18 ani. Dar a trait frumos. S'a bucurat de viata. Ceea ce fac si eu acum, si mama mea...
Eu incerc sa fac in fiecare zi cate ceva, astfel incat sa las ceva in urma mea, chiar si un gand de multumire a cuiva... cand realizezi asta nu o sa iti para rau ca nu vei mai fi. O sa te simti implinit ca om si o sa iei viata ca atare, cu posibilitatea ca ea sa se sfarseasca maine.
Moartea trebuie sa poarte un nume. Mina, glont, cancer, leucemie, caramida lu' vecinu', etc.
