E tragic

Ma nasc sa mor si traiesc pentru ca m-am nascut si desi nu stiu ce sunt stiu foarte bine ca exist iar acest stiu ca exist imi complica existenta caci acum vreau sa aflu si de unde vin, de ce a trebuit sa exist si mai ales de ce va trebui sa incetez a exista.

nicnic3 a scris:

N-as numi-o demnitate...

Daca e sa ne referim la integritatea morala, la corectitudine...

Mirada-Dicovici a scris:

Daca e sa ne referim la integritatea morala, la corectitudine...

Ne putem referi la multe, dar am fi off topic aici.

laurent-III-rd a scris:

Nu nu, regulile sunt pentru mentinerea armoniei intre indivizi.

Esti libera sa faci ce vrei atata timp cat iti asumi si consecintele actelor tale. E simplu.

Ca tie nu iti convin urmarile asta este cu totul altceva.

Dar nu inseamna ca iti este restransa vointa de a face ceva.TU ti-o restrangi singura.

Si de asemenea nu esti obligata a traiesti in societate . Esti libera sa traiesti unde doresti.

Deci nu este vorba de o libertate partiala, este doar perceptia ta.

Ai dreptate, in felul tau... dar sigur nu faci parte din categoria la care te referi. Comform spuselor tale, nici tu nu esti liber sa faci ce vrei/cand vrei, pentru ca iti impui singur limite, prin rationament. Nu vrei nici sa traiesti in afara societatii si nici sa incalci regulile general acceptate si sa ajungi intr-un loc cu racoare, liniste si muuult timp de gandire. Si homosexuali. :cry:

Mirada-Dicovici a scris:

Cum sa te plictisesti de cei pe care ii iubesti ?!

Intocmai ! Colonizam tot universul... E destul loc pentru fiecare.

La fel ca si Loreda, nu ma plang de vicisitudinile acestei vietii. Doar ca nu pot fi de acord cu disparitia sub ce forma ar fi ea. Nu o pot impiedica, dar asta nu inseamna ca trebuie sa o accept. Si normal ca imi fac griji din moment ce tin la existenta. Imi fac griji ca nu voi mai fi...

Nu te plictisesti de cei pe care ii iubesti. Dar, luand rationamentul tau, nu ar fi incorect fata de cei care au trait si murit pana acum ca noi, cei de acum, sa traim vesnic, si ei nu? Alta nedreptate...

Sorry, dar ideea ta nu e prea originala. E adanc infipta in doctrina Crestinismului: dupa Judecata de Apoi toti vom invia si vom avea viata vesnica, pamantul nu va mai exista, doar un spatiu infinit in care vom fi cu totii. E foarte frumos, e un ideal, dar nu are aplicabilitate in practica. Cata vreme toata materia din Univers se creaza, exista si se (auto)distruge (vezi supernovele), nu vad de ce oamenii ar ramane vesnici. Singura consolare pe care ti-o pot da e ca materia nu dispare de tot niciodata (vezi gaurile negre care apar in urma exploziei supernovelor). Daca vrei, o dam in Astronomie si-ti spun toata povestea...

In rest, eu abandonez aceasta discutie care, dupa parerea mea si cu parere de rau spun ca nu va duce nicaieri. Nu are cum sa se ajunga la vreo concluzie logica, fiecare are parerea lui si mi se pare inutil sa incercam sa ne convingem unii pe altii ca "e mai bine asa". Aici nu exista "adevarat" si "fals", doar modalitati diferite de perceptie. Si oricum ceea ce spui tu este total utopic - nu exista, nu a existat si nu poate exista - avem ca exemplu tot ce e materie in jur. Nu neaparat vie.

Singurul lucru pe care poti sa-l faci e sa-ti schimbi modul de gandire, daca vrei sa reusesti vreodata sa fii fericit. Daca gandesti atat de fatalist, nu-ti va conveni nimic niciodata pentru ca nu e "absolutul" si vei trai intr-o continua deceptie. Terminata sau nu cu sinucidere... Daca traiai nu-stiu-ce nenorociri, poate te puteam ajuta cu vreun sfat ceva. Dar ceea ce ai tu, no offence, se cheama "pitici pe creier" si asta ti-o rezolvi doar singur, tu cu tine. Cata vreme nu vrei sa accepti realitatea si visezi cai verzi pe pereti (macar daca visai sa descoperi un tratament pentru cancer...), nimeni nu te poate ajuta. Dixit!

Toţi crăpăm, pe toţi ne doare. Da, moartea-i pedeapsa cea mai abominabilă a lui nea Dumnezeu.

Lumea contraface adevăruri, plăsmuieşte frumoase poveşti despre lumea de dincolo, dar c

Idealul acesta o sa piara odata cu mine. Probabil a fost ultimul licar de lumina din tot acest organism denumit umanitate.

Cred ca daca nu ti-e frica de viata...atunci nu ti-e frica nici de moarte.

Mirada-Dicovici a scris:

Idealul acesta o sa piara odata cu mine. Probabil a fost ultimul licar de lumina din tot acest organism denumit umanitate.

Hai sa nu ne supraestimam in halul asta... :cry:

Nu ai o idee chiar atat de originala, dupa cum spuneam. Ce zici de Judecata de Apoi din doctrina crestina?

:cry: :D :D :P :) ;) :D :D :P

mia b a scris:

Cred ca daca nu ti-e frica de viata...atunci nu ti-e frica nici de moarte.

Si cred ca e cel mai bun lucru pe care il poti face.