Loreda a scris:Si da,ma doare faptul ca oamenii mor,ma doare faptul ca eu voi muri..si nu ma incalzeste cu nimic faptul ca dupa ce mor,or sa planga altii de dorul meu.Ma incalzeste faptul sa traiesc viata asta vesnic,atat.
Intr-o zi tot o sa mori. Si eu la fel. Asa ca in loc sa stau sa ma vaicaresc ca o bocitoare profesionista ca "viata mea este al dracului de grea" pe unde apuc, prefer sa o traiesc, sa indur, sa apuc sa fac tot ceea ce mi se permite [ca sa nu zic "ce vreau"].
Eu asta blamez de la inceputul temei. Ce mama naibii, am 85 de ani sa stau sa fac apologia mortii !? Sa stau sa filozofez ca moartea este tragica, oribila, urata, sfasietoare, tumultoasa [si ce dracu' epitete mai sunt, ca nu mai stiu] !? Asta stiu deja.
Stiu ca e nasol, am spus si ma mai repet ca eu vreau sa mor inaintea tuturor celor la care tin, pentru ca nu voi suporta asta. Si stiu ca o sa mor, ca o sa moara bunica, purcica, catelu', ratoiu' vecinului, samd. Dar aleg sa traiesc. Aleg sa nu-mi pese, sa nu ma gandesc sau sa ma infricosez pentru momentul ala. Cand va veni, va veni. Si atunci vreau sa stiu ca nu regret nimic si ca sunt multumita cu ce am acumulat.