Marlboro a scris:nu, nu
Singuratatea
Început de Kaleidoscope, Mar 13 sep 2005 · 262 răspunsuri · 48.936 vizualizări
na ca am iscat o cearta micuta cu postul meu...arielle...daca simteam ca sunt asa de iubit nu ma simteam singur..nu sunt o persoana care este ingropata in prieteni zambitori dispusi sa ma ajute mereu si mai ales viata sentimentala este o ruina fumeganda...nu stiu care-i faza cu prietenul tau care nu apreciaza dragostea din jurul sau. ma iubesc parintii, ii suspectez si pe fratii mei ca ma iubesc 
, dar simt ca o conexiune mai profunda n-am facut cu nimeni. ce ma impiedica sa fiu cu persoana la care tin..pai chiar ea..mai mult sau mai putin voit. si prin asta ma simt singur. am impresia ca doar eu tin la cineva si acea persoana nu..chiar daca imi spune ca da. e si putina paranoia aici 
....v-am lamurit?
seraphimovic a scris:na ca am iscat o cearta micuta cu postul meu...arielle...daca simteam ca sunt asa de iubit nu ma simteam singur..nu sunt o persoana care este ingropata in prieteni zambitori dispusi sa ma ajute mereu si mai ales viata sentimentala este o ruina fumeganda...nu stiu care-i faza cu prietenul tau care nu apreciaza dragostea din jurul sau. ma iubesc parintii, ii suspectez si pe fratii mei ca ma iubesc
nu e nici o cearta,stai linistit...asta e de fapt,dorinta unei conexiuni profunde....numai ca unul din doi o doreste cu adevarat..celalalt se fereste....sau se ascunde de el(ea)insasi.....sau nu mai inteleg nici eu nimic....
arielle a scris:fiindca asa sunt eu....si daca nu sufera,pacatul lor...asta e refugiul meu....as zambi,dar....acel impreuna nu mai exista....
nu depinde dec
Marlboro a scris:nu depinde dec
Editat Joi 4 mai 2006 21:15
fluturas a scris:dar nu e mai bine sa te bucuri de prezent si sa te multumesti cu ce ai?
pana nu-ti dai seama de limitele existentei nu ai cum sa stii ce se ascunde acolo
cosminyo a scris:pana nu-ti dai seama de limitele existentei nu ai cum sa stii ce se ascunde acolo
limitele sunt limitate doar de ceea ce nu stim absolut deloc!
in ce priveste tot ce cunoastem, limitele tin de produsul imaginatiei noastre
Si ca sa fiu ontopic, si nu numai de-asta.. singuratatea e o optiune, asa cum e uneori fericirea sau viceversa.. :D Oamenii aleg! Ca-s liber-arbitrii!
o zi si o noapte, apoi nu se mai poate 
Asa cum numea si un personaj de-al lui Isaac Asimov omenirea: mica mea algebra cu N miliarde de variabile... Sigur, oamenii aleg. Sa fie singuri sau nu, sa fie fericiti sau nu. Dar daca ii vezi pe ceilalti ca parametri ai existentei tale, pricepi ca libertatea ta depinde de configuratia parametirlor. Deci alegerea ti-e limitata. Sau cum zicea Liiceanu: tot ce EXISTA, este limitat. Pentru ca amorful este fara limita, este virtual tot ce e amorf. Prin de-limitare punem hotare, si dand existenta unui lucru sau unei idei, il/o facem limitat(a).
Serafimul zicea ca nimeni nu a ajuns sa il cunoasca cu adevarat, desi e inconjurat de prieteni. Asta e singuratatea cea mai groaznica, cand afli cu stupoare ca tot ce ai investit in relatii nterumane nu ti-a fost de prea mare folos. Vedeti voi, fiecare om are momentul cand trebuie sa traiasca pentru sine - mantuirea, implinirea se fac pe cont propriu, in intimitatea ta. Te insingurezi tocmai pentru ca nu vrei sa fii mereu nevoit sa te de-limitezi in fata prietenillor, nu vrei ca tu sa fii accesibil lor, ci ca ei sa te descifreze pe tine... Zic oare bine?
Mult.